Salvăm mama sau copilul? Acum vreo sută de ani, întrebarea îi era adresată soţului nefericitei pentru care durerile facerii riscau să se transforme în agonie. Era considerat firesc ca bărbatul să decidă pentru femeie. Chiar când decizia era una de viaţă şi de moarte.
Oricât de mult a progresat între timp ştiinţa, există din păcate şi astăzi situaţii în care medicul ştie că o sarcină se va încheia tragic. Între mamă şi copilul ei încă nenăscut, doar unul poate supravieţui. Cine trebuie să facă această alegere sfâşietoare? Medicul? Femeia a cărei viaţă e în joc? Familia?
În România, decizia ar putea să aparţină, în curând, statului. Şi ea echivalează cu o condamnare colectivă la moarte a femeilor aflate în astfel de situaţii-limită. La iniţiativa comisiei parlamentare conduse de Victor Ponta, în proiectul noului Cod Penal se stipulează că, după 24 de săptămâni de viaţă intrauterină, un fetus va fi considerat drept "persoană". Va beneficia deci de toate protecţiile legii, ca orice cetăţean.
Avortul terapeutic în ultimul trimestru de sarcină devine, automat, o crimă. Pedepsită la fel ca un omor, cu ani grei de închisoare. Fără excepţie. Chiar dacă întreruperea sarcinii era singura soluţie pentru salvarea mamei.
Avortul terapeutic este o decizie exclusiv medicală. Numai specialiştii pot hotărî dacă o asemenea intervenţie este, într-adevăr, indispensabilă, când şi cum trebuie făcută. Nu, medicii nu trebuie să aleagă care viaţă este mai preţioasă, a mamei sau a fătului. Peste tot în lumea civilizată viaţa mamei este considerată prioritară.
Chiar şi în România ceauşistă funcţiona această logică. Avortul terapeutic a fost întotdeauna permis, indiferent cât de avansată ar fi fost sarcina sau de aspre politicile demografice.
Asaltat de proteste din partea societăţii civile, Victor Ponta a dat-o la întors,