Viaţa publică românească este inundată în ultimele zile de părerea conform căreia cei care ne conduc astăzi ca şi cei care ne-au condus în trecut sunt la fel de incompetenţi, la fel de corupţi, la fel de manipulatori şi deci orice am face în faţa noastră nu se află decât perspectiva de a alege dintre mai multe rele extrem de asemănătoare între ele.

O bună parte a manifestanţilor din Piaţa Universităţii şi din celelalalte pieţe din cele peste 60 de oraşe, în care au ieşit să îşi ceară drepturile, par a fi fost convinşi de acest punct de vedere.

Câteva lucruri trebuie aici neapărat spuse. În primul rând, înainte ca glasul străzii să fi susţinut ideea conform căreia corupţia şi incompetenţa sunt în mod egal răspândite în interiorul clasei politice în România, era deja clar, pentru orice observator atent al evoluţiilor publice, faptul că o Putere din ce în ce mai puţin legitimă şi din ce în ce mai temătoare pentru viitorul său electoral, găsise ca strategie principală de comunicare tema – toţi sunt la fel, de ce să îi votăm pe alţii câtă vreme şi aceia sunt la fel de ticăloşi, corupţi şi proşti.

În al doilea rând nu trebuie în niciun fel desconsiderată nemulţumirea justificată a celei mai mari părţi a concetăţenilor noştri, oameni ale căror iluzii conturate în urmă cu două decenii au fost de cele mai multe ori spulberate de eşecul repetat al decidenţilor politici. Altfel spus, opinia publică are tentaţia unei generalizări pe care însă aparatele de propagandă ale actualei puteri o stimulează prin toate mijloacele. Mijloace media, lideri de opinie sau comunicatorii partidelor aflate la putere fac de multe ori tot ce pot pentru a stimula şi consolida punctul de vedere conform căruia cu toţii sunt la fel, criza politică e provocată de reaua voinţă şi incompetenţa generală şi deci de ce nu ar rămâne la Putere dacă ceilalţi nu sunt mai buni