Născut în Austria, la Solbad Hall, pe 6 octombrie 1947, Klaus Dibiasi a aşteptat până la 6 ani să vadă Italia, atunci când părinţii săi au decis să revină în propria ţară.
Antrenat de tatăl său, Carlo, fost multiplu campion naţional la sărituri în apă în anii '30 şi participant la Olimpiada din 1936, Klaus şi-a făcut repede un nume, la doar 17 ani, când a devenit vicecampion olimpic în proba de platformă, la Tokyo.
În 1968, la Ciudad de Mexico, Dibiasi a cucerit medalia de aur la platformă, primul italian campion olimpic la sărituri în apă, şi argintul la trambulina de 3 metri, pentru ca la următoarele două ediţii, Munchen 1972 şi Montreal 1976, să-şi păstreze titlul la platfomă. Este singurul săritor din istorie cu trei titluri consecutive în aceeaşi probă şi cu medalii la patru Olimpiade.
Palmaresul său mai cuprinde două titluri mondiale la platformă (1973, 1975), alături de două medalii de argint la trambulina de 3 metri, precum şi trei titluri europene (1966, 1974) în ambele probe.
După retragere, Klaus Dibiasi a fost inclus în International Swimming Hall of Fame (1981) şi a pregătit o perioadă lotul naţional de sărituri în apă al Italiei.
La începutul anilor 2000, a fost ales în conducerea Federaţiei Italiene de Nataţie, iar la ceremonia de închidere a Jocurilor Olimpice de Iarnă de la Torino, din 2006, a purtat drapelul olimpic.
Născut în Austria, la Solbad Hall, pe 6 octombrie 1947, Klaus Dibiasi a aşteptat până la 6 ani să vadă Italia, atunci când părinţii săi au decis să revină în propria ţară.
Antrenat de tatăl său, Carlo, fost multiplu campion naţional la sărituri în apă în anii '30 şi participant la Olimpiada din 1936, Klaus şi-a făcut repede un nume, la doar 17 ani, când a devenit vicecampion olimpic în proba de platformă, la Tokyo.
În 1968, la Ciudad de Mexico, Dibiasi