Andrei Cornea devenise disident în ultimul ceas al regimului, pe Patapievici îl aştepta o viaţă "îngenuncheată"de fizician, iar Hrebenciuc spune că Revoluţia i-a permis să nu mai fie duplicitar

Chiar înainte de Revoluţie, filosoful Andrei Cornea, care lucra la Muzeul Naţional de Artă al României, păcătuise în faţa comunismului semnând, împreună cu 17 colegi, o scrisoare împotriva regimului, difuzată la Europa Liberă. Aşa că, dacă evenimentele din decembrie ar fi avut un alt final, ar fi fost mai mult ca sigur arestat, povesteşte filosoful pentru Mediafax. Theodor Paleologu era elev în clasa a XI-a şi se pregătea să facă studii de latină, Dan Perjovschi trăia de "azi pe azi", nu de azi pe mâine, fără să îndrăznească să spere în viitor, Patapievici era fizician la un institut de cercetare.

Speranţe deşarte

Dacă preşedintele ICR, H.R. Patapievici, e sigur că ceea ce l-ar fi aşteptat era "o viaţă îngenuncheată, într-o ţară îngenuncheată", Paleologu era mai optimist. Îşi vedea viitorul "strălucit, fireşte" pentru că se aştepta să se producă la un moment dat o schimbare şi să poată studia în străinătate, dar şi să îşi realizeze "aspiraţiile politice" pe care îşi aminteşte că le avea atunci, la vârsta de 16 ani. În 1989, Patapievici credea că lucrurile se vor aranja de la sine. "Credeam că tot ce ne lipsea era libertatea. Greşeam. Ne lipsea mult mai mult. Am descoperit cu uimire şi durere, confruntat cu evenimentele violente şi dezgustătoare din 1990, că nouă ne fuseseră mutilate ori amputate instinctele civile normale", spune preşedintele ICR. Ceva mai târziu, pe 8 iunie 1990, Andrei Cornea şi-a dat seama cum va arăta viitorul: foştii activişti vor fi cei care vor deveni oameni de afaceri prosperi. După Revoluţie, Dan Perjovschi şi-a găsit locul ca artist: "Am făcut din... bici şi plesnesc cu el pe toate meridianele. Locuiesc în Rahova, expun la N