Fricile sunt emoţii generate de subconştientul nostru cu scopul de a ne proteja de pericole. Subconştientul a apărut pentru a ne ţine în viaţă, principala lui prioritate fiind supravieţuirea. Tocmai de aceea ne este teamă câteodată de lucrurile necunoscute din jurul nostru. Problemele apar atunci când teama se transformă în frică iraţională care apare atunci când de fapt nu este nevoie, nu există motiv real.

Teama de întuneric, în particular, se manifestă la o persoană care crede că există lucruri rele, necurate, chiar monştri sau criminali, care după ce lumina dispare, doresc să îi facă rău. Frica de întuneric poate duce persoana la pragul de a dormi numai cu becurile pornite sau uneori cu televizorul pornit.

De regulă, fobiile apar atunci când persoana experientează o traumă emoţională asociată cu obiectul fricii. În acest caz, o posibilă explicaţie ar fi faptul că în copilărie cineva te-a speriat în timp ce te aflai într-un spaţiu întunecos. Aici îşi are rădăcinile frica de întuneric. Aceasta este o teamă iraţională. În realitate nu există niciun monstru în beznă gata pregătit să ne atace. Totul se reduce la credinţa noastră proprie, la gândul că există lucruri periculoase în locuri întunecate. Persoanele care au această fobie, foarte rar sau chiar deloc ajung să verifice dovezile clare şi reale pentru aceste credinţe deoarece evită pe cât posibil să rămână în întuneric.

În terapie există mai multe tehnici care dau rezultate foarte bune în tratamentul fobiilor. Una dintre ele este expunerea la obiectul fobiei, în cazul acesta întunericul. Expunerea are ca scop dovedirea faptului că nu există nimic rău în întuneric şi astfel frica nu mai are sens. După ce conştientizăm că întunericul nu ascunde lucruri care să ne facă rău, atunci nivelul anxietăţii scade până la nivele tolerabile şi chiar dispare după un timp.

O altă strategie în a