Am lipsit putin, doar cat sa se bucure cei care nu ma plac si sa le lipsesc celorlalti. Principiul e sa stai mai putin si sa revii - ca daca stai prea mult se plictiseste lumea de tine. Daca-mi spunea si mie cineva principiul asta acum cativa ani, poate plecam mai repede de la multinationala. Asa, ca in povestea aceea cu poetul de la tara pe care gurile rele spun ca l-a trimis la Bucuresti secretarul de partid ca sa scape de el. Si cum ajunge in capitala, omul nostru se repede la Capsa, unde lumea de elita nu prea l-a bagat in seama, nici dupa vorba, nici dupa port. Sta 15 minute, bea un coniac, lasa un bacsis cat jumatate de salariu de muncitor si pleaca. Dupa o ora cand s-a intors, chelnerii l-au primit ca pe un client vechi si foarte important. Trebuie sa pleci si sa revii.
Asa am facut si eu - am luat o pauza cat sa ma conving si pe mine ca indeletnicirea asta cu scrisul despre mancare chiar imi face placere.
Acum ca am devenit somer trebuie sa-mi asigur existenta cumva si m-am gandit ca domnul Sarbu o sa-mi dea si mie un ban de buzunar pentru articole. Daca nu, nu-i bai, ca si o masa calda e buna.
Sincer, am crezut ca daca esti somer ai mai mult timp, dar acum mi-am dat seama ce putin am lucrat la multinationala, ca n-am castigat prea mult timp liber. Si am mai si iesit in toata agitatia asta. Cred ca momentul a fost foarte prost ales, pentru ca din buncarul de siguranta al multinationalei am iesit direct in jungla cotidiana autohtona. Nu-i usor! Incep sa inteleg poporul, cu bezmeticii astia care se fac ca ne conduc. Dar nici lor, bezmeticilor, probabil ca nu le e usor cu un asemenea popor. Cred ca nu a existat perioada mai tulbure in istoria neamului decat acum, cand intrebarea "Eu cu cine votez?" devine din ce in ce mai serioasa. Gluma-gluma, bancul-banc, dar... Eu am incercat sa ma apropii de aceasta intrebare invers si m-a ajutat foarte m
