Dincolo de scor şi de victoria muncită a Urziceniului, meciul a avut un învins garantat: fotbalul golit de sufletul oamenilor
Cînd combini tribune în fierbere ca la un amical de pregătire la Norcia şi un gazon de Erevan, rezultă un extraveral de dimensiuni 68 pe 105 de metri. Lăsaţi spectatorii în tribune!
Există stewarzi, există jandarmi, există judecători care pot da decizii legale în regim de urgenţă. Dar nu mai pedepsiţi nevinovaţii! Lăsaţi oamenii în tribune şi atunci Steaua - Urziceni va fi altceva decît a fost aseară!
Chemaţi-i la secţiile de poliţie pe cei cărora li s-a interzis accesul pe stadion, filmaţi, fotografiaţi, faceţi ce trebuie, dar înţelegeţi odată că legile sînt făcute, întîi de toate, pentru a-i proteja pe cei nevinovaţi. Pe aceştia, chemaţi-i în tribune şi rugaţi-i să respire pentru ca deasupra ierbii să reînvie sportul.
Oricît ar munci antrenorii, oricît s-ar strădui jucătorii, fotbalul nu posibil fără spectatori decît în forma sa atletică şi insipidă, o geometrie demnă de Gattaca, un viitor nevrotic şi nu prea îndepărtat.
Dacă poliţia şi cluburile britanice ar fi aplicat aceeaşi măsură comodă precum LPF, stadioanele din Premiere League ar fi şi acum pustii. La Manchester, la Londra şi la Liverpool se joacă aproape mereu ca casa închisă, deşi băieţii n-au încetat să bea bere. Dar ei au învăţat regulile şi preferă să cînte în tribune decît să stea sub atmosfera de Prozac la o secţie de poliţie din Soho.
În 1976, după exerciţiul unei românce, o tabelă micuţă, cu litere din acelea arhaice, din presitoria calculatoarelor şi a ceasurilor electronice, afişa nota 1 în loc de 10 pentru exerciţiul Nadiei. Segmentele luminoase dădeau o sentinţă fără recurs, bună de trecut în manualele de clasa a doua: omul înseamnă mai mult decît un computer.
Într-o seară de august 2
