Florina Coulin a studiat pictura la Bucuresti si din 1977 s-a stabilit in Germania. Imi aduc aminte de un patrunzator autoportet al ei, dintr-o expozitie care a avut loc in holul Casei Scriitorilor, candva intre 1974 si 1976, prilej cu care a si fost furat.

Pictorita revine dupa aproape 30 de ani de absenta cu o expozitie de acuarele la Galeria Curtea Veche. Nu am mai regasit in arta ei de acum incrancenarea hiperrealista de care se leaga in amintirea mea acel autoportret. Totul este lumina si cautare a perfectiunii in acuarelele Florinei de acum. Acuarela nu este practicata in acest caz pentru posibilitatea ei de a inregistra gestul spontan sau de a fixa impresia retiniana de moment. Nu e vorba despre notatii rapide, eventual cu functia de aide memoire, ci de utilizarea tehnicii oarecum impotriva a ceea ce ii este propriu. Acuarelele Florinei Coulin se realizeaza, dimpotriva, in timp, prin suprapuneri de straturi inefabile de pigment colorat. Durata executiei devine un element constitutiv al imaginii finale. Transparenta nu se pierde, ci primeste o profunzime si o consistenta cu totul particulara, care evoca ceva din misterul luminii din tablourile lui Vermeer, dar si mai incoace de noi, linistea si calitatea poetica a picturii lui Blinky Palermo, unul dintre cei mai celebri pictori germani din anii '70.

Florina Coulin dezvolta acest tip de practica a acuarelei ca tehnica de contemplare si iesire din contingent, asa cum o si declara. Ceea ce si explica de ce si cum pictorita a ocolit dilema abstractie-figuratie. Geometriile aseptice devin " ferestre de lumina" monocrome, unde galbenul sau rosul si auriul se disociaza la infinit. Alaturi - imagini unde profuziunea si dezordinea lumii vegetale provoaca viziuni paradisiace, unde fiecare petala si frunza se impregneaza de lumina. Nu exista contradictie intre unele si altele. Atitudinea Florinei Coulin fa