Adriean Videanu este un personaj aparte în galeria noilor potentaţi. Are, în primul rând, o calitate rară printre politicieni: e un om bine crescut! Politicos, amabil, neiubitor de situaţii conflictuale. S-ar putea spune că este greu să rezişti la vârf când ai o astfel de structură, ce contravine regulii. Uite, însă, că Videanu rezistă. Şi rezistă bine.
O altă caracteristică a ministrului Economiei este aceea că nu a părut niciodată dornic de măriri cu orice preţ. Este demn de cartea recordurilor că de două ori, deja, a renunţat la politică în favoarea afacerilor. Deobicei se întâmplă invers, considerându-se că nu există vehicul mai bun pentru afaceri decât politica. De ambele dăţi Videanu a revenit pe scena politică la presiunile şefilor săi de partid. N-a dorit să fie primar al Capitalei, ştiind în ce viespar intră, dar a fost nevoit să accepte rolul pe care i-l rezervase Băsescu şi să traverseze calvarul bordurilor. Când partidul său a venit la putere, a fost din nou „obligat” să se activeze, mai ales în condiţiile în care PD-ul îşi cam irosise rezervele de cadre în locale, majoritatea oamenilor săi de bază fiind blocaţi prin primării. Prezenţa sa în guvernul Boc a apărut ca una logică, fiind unul dintre puţinii specialişti pe care partidul putea să-i pună în portofoliile ce-i reveneau. Faţă de un Pogea - inginer la Finanţe, de o Elena Udrea - juristă la Turism sau o Ridzi - gospodină la Sport, Videanu făcea autentică figura de tehnocrat, pe care te poţi baza.
De când a erupt la vârful societăţii, viaţa lui Videanu a devenit una dublă. Pe de o parte, atribuţiile din fişa postului (de primar sau de ministru), pe de alta, plăcerile şi beneficiile calităţii de om bogat. Adriean Videanu nu poate fi acuzat, cu mâna pe inimă, că s-a îmbogăţit pe baza funcţiilor pe care le-a ocupat. Era deja un om bogat când a intrat în ele. Că şi-a sporit averea - e deja alt
