Asa cum reiese din discursurile de vernisaj si din textele catalogului de sala, expozitia de pictura si sculptura (curator Ruxandra Garofeanu), deschisa la galeria Dialog a Primariei Sectorului 2 si adunand piese din colectia particulara a lui Damian Florea, doreste sa fie mai mult decat o simpla si frumoasa ofranda destinata publicului bucurestean. Asezata sub titlul generic "Colectii si colectionari", ea se anunta a fi doar o etapa dintr-o calatorie mai lunga, precum si o iscodire a semnificatiilor pe care termenul de "colectionar de arta" il imbraca in zilele noastre. Nu in ultimul rand - o incercare de clarificare a rosturilor pe care le are, in momentul de fata, o colectie privata de opere artistice.
In cadrul unei mai vechi conferinte (Mexic, decembrie 2002) dedicate miscarii ideorealiste, Sergio Zaragosa se intreba: "Oare colectionarul de arta este acea fiinta respirand doar bunatate, acel mecena pe care ni-l descriu operele romantice? Este el acea fiinta care se multumeste sa gaseasca placerea in grafica, pictura sau sculptura? Domnilor, mai credeti inca in Mos Craciun? Dupa parerea mea, colectionarul de arta este cea mai avida persoana din lume. Arta, care, in mod normal, este prezentata de catre niste persoane 100% exhibitioniste si este destinata tuturor privitorilor din lume, este cumparata doar ca sa fie vazuta de un cerc restrans de prieteni ai colectionarului. Colectionarul de arta este persoana cea mai ipocrita din lume, pentru ca se straduieste sa cultive niste relatii de amicitie cu artistii, pentru ca ii sustine si afirma despre sine ca este un mecena. De ce face, de fapt, asta? Ca sa creasca valoarea obiectelor pe care le-a cumparat. Colectionarul nu inceteaza sa adune, chiar daca peretii casei sale stau sa se prabuseasca sub greutatea tablourilor, pentru ca mai are si altele, stivuite in debarale si le alterneaza din cand in cand.
