Cred ca trebuie spus fara inconjur un lucru (pe care, de altfel, l-am spus si la panel-ul de la ICRNY moderat de Richard Pena): fara succesul filmelor romanesti din ultimii trei ani – semnate Puiu, Porumboiu & Mungiu –, retrospectiva organizata la Lincoln Center nu ar fi avut loc! "Cinema-ul romanesc" ar fi fost un capitol incheiat de dictionar, care s-ar fi oprit la "P" # Pintilie, citeva din filmele acestuia de dupa '89 fiind prezentate la Cannes sau Venetia... Este meritul indiscutabil al lui Cristi Puiu ca a relansat cu brio acest cinema - urmat de Porumboiu si de Mungiu. Nu cred ca se poate face o comparatie echitabila intre festivalul din decembrie (co-organizat de ICRNY, Festivalul Transilvania si Tribeca Cinemas) si retrospectiva de la Lincoln Center: un festival este ceva care presupune continuitate si titluri recente, in timp ce o retrospectiva este un eveniment exceptional dedicat unei evolutii, cu titluri "patrimoniale". Poti face un festival in fiecare an, e chiar recomandabil (daca ai cu ce!), dar nu poti face o retrospectiva decit la cel putin zece ani o data... Salile de la Tribeca sint mai mici, stilul "arthouse cinema"; sala de la Lincoln Center - Walter Reade Theater - este mare, cred ca are cel putin 400 de locuri. Ce este important este ca a existat un public constant la toate filmele. Numarul de spectatori a variat, normal, in functie de ziua sau ora proiectiilor si de dublarea proiectiilor (cite doua la fiecare film): evident ca in weekend sau la proiectiile de seara a fost mai mult public. Afluenta cea mai mare (sala plina!) a fost la Padurea spinzuratilor si la Duminica la ora 6 (dintre filmele vechi) si la A fost sau n-a fost? si Moartea domnului Lazarescu (desi acestea rulasera nu de mult si in reteaua newyorkeza). Public destul de numeros (sala aproape sau pe jumatate plina) a mai fost si la Proba de microfon, Secvente, Concurs si Hirtia v