Votul din Senat a fost precedat de nenumărate articole, eseuri, comentarii pe bloguri personale şi sondaje de stradă. Cele două tabere s-au raliat în jurul Bisericii, respectiv al puterii, care susţinea, în mod deschis, proiectul. Jurnalistul Rolando Hanglin amintea: „Cînd a fost adoptată legea divorţului civil [...], mulţi au crezut că se apropia Apocalipsa şi nu a fost aşa. Viaţa şi-a urmat cursul său normal. Divorţul a adus fericirea în multe cămine“. La fel se va întîmpla după ce aprobarea legii căsătoriei gay va fi încetat să producă polemici, credea Hanglin, descriind normalitatea situaţiei, la finalul articolului: „[...] cel mai probabil este că nu se va întîmpla nimic transcendent. Copiii vor continua să se nască dintr-un uter feminin, fecundat de sperma unui bărbat. Femeilor, cu frumuseţea lor mortală, le vor plăcea în continuare bărbaţii (înclinaţie inexplicabilă) şi băieţeii o să înceapă din nou să le urmărească pe fetiţe, cu scopul de a le trage de codiţe [...] Sînt incorigibili“. Transmisă, în mare parte, live, la TV şi pe Twitter, dezbaterea din Senat a captivat întreaga ţară. În şedinţa care a durat peste 14 ore, incertitudinea cobora în forum după fiecare discurs. Subiectul a fost tratat cu eleganţă şi decenţă, iar ieşirile însufleţite nu au tulburat decît rareori atmosfera. Senatorii şi-au argumentat votul cu răbdare, invocînd argumente de natură ştiinţifică, morală, religioasă, politică şi socială. În pledoaria pentru acceptarea homosexualităţii ca pe o realitate normală, unul dintre ei a enumerat regnurile în care a fost detectat fenomenul, menţionînd, pe un ton serios, şi albinele. Un senator al puterii a amintit că ceea ce ne face pe toţi egali este demnitatea şi că nu se poate vorbi de o categorie aparte în care să îi plasăm pe homosexuali. „Unii pastori au uitat că cei numiţi «aceste persoane», sînt, de fapt, fraţii noştri“, a adăugat el