Asa cum cu promptitudine a informat media, presedintele Parlamentului Republicii Moldova, Marian Lupu, a facut o declaratie pe care, poate, curentul rusofon sau macar ostil Romaniei s-ar putea sa o declare urgent drept neconstitutionala. Politicianul de la Chisinau a spus ca romana si moldoveneasca sunt aceeasi limba. In Romania aceasta ar fi o asertiune banala, care nu i-ar mira nici macar pe copiii din primele cicluri scolare. Imediat dupa granita noastra estica, molotoviana insa, lucrurile se preschimba dramatic, iar la o astfel de propozitie rostita in agora, incepe deodata sa sufle un vant rece, de stepa. Chestiune de clima, deh!
Ramane insa un fapt acela ca, indraznet si lucid, Marian Lupu a anulat dintr-o singura rasuflare Constitutia revizuita a Republicii rasaritene, care, in formula ei din 1995, statua drept limba oficiala moldoveneasca. Era, astfel, prima oara cand o pronuntie zonala a romanei accedea la acest statut. Nici banateana, nici bihoreana, nici maramureseana sau oseana, necum transilvaneana ori munteana, ba nici macar olteneasca, atat de persuasiva si de cursiva, altminteri, nu au ajuns inca sa se bucure de atata cinste. Ce sa mai vorbim de aromana, meglenoromana ori istroromana, versiuni astazi nu dintre cele mai vitale ale aceluiasi copac lingvistic?
Constient ca detronarea suprematiei dialectale a moldovenestii in favoarea unei reveniri inspre normal nu se poate face oricum, prin miscari firesti – dar imprudente sub aspect politic –, Marian Lupu a propus ca in documentele normative sa se arate ca limba oficiala este cea moldoveneasca, iar in paranteze sa fie trecut cuvantul "romana". Aceasta ar insemna, desigur, ca sub raport administrativ si pentru ratiuni asa-zise de stat romana sa fie echivalata cu una dintre expresiile ei regionale; dar numai cu una. Toate celelalte vorbiri si scrieri de romana ar putea deveni atunci
