Summitul G20 de la Seul a fost dominat de interesele conflictuale ale statelor participante, liderii nereuşind să ajungă la un consens în privinţa celor mai importante puncte de pe agenda întâlnirii.
G20 nu a reuşit să pună capăt "războiului valutelor" dintre Statele Unite şi China sau să demareze aplicarea unui set de politici unitare ce ar fi urmat să pună bazele unui cadru instituţional de politici macroeconomice concertate, menit să micşoreze riscul declanşării unor noi crize economice globale, scrie The Wall Street Journal.
"Nu este cel mai bun moment al G20. Unitatea din timpul crizei financiare a fost înlocuită de dezbinare. Interesele proprii au luat locul politicilor comune", spune Eswar Prasad, profesor la Universitatea Cornwell.
Statele Unite se pare că şi-au pierdut o mare parte dintre aliaţi după ce Federal Reserve a declanşat al doilea val al politicii de relaxare cantitativă. Liderii statelor emergente cum ar fi Brazilia, Indonezia sau Coreea de Sud se tem că cele 600 de miliarde de dolari cu care Fed va cumpăra obligaţiuni de stat americane vor devaloriza dolarul cu aproximativ 20% şi că vor declanşa baloane speculative.
În consecinţă, comunicatul emis la sfârşitul întâlnirii a dat undă verde pieţelor să limiteze astfel de fluxuri de capital cu potenţial speculativ. Statele "cu rate de schimb flexibile" sunt libere "să ia măsuri macroeconomice" pentru a diminua efectele negative ale acestor fluxuri de capital, susţine documentul.
Exportatori versus importatori
Statele Unite, susţinute de Coreea de Sud, s-au confruntat cu opoziţii puternice şi din partea unor exportatori importanţi, cum ar fi China sau Germania, pentru propunerea de a limita excedentele şi deficitele de cont curent. Washingtonul a încercat să detensioneze atmosfera creată de politica sa monetară, propunând stabilire
