Pentru cine cunoaste realitatile anilor '80, modificarile sint lesne explicabile. Erau proscrisi termenii religiosi, cei cu conotatii erotice, cuvintele ce trimiteau la frig, foame, tristete, disperare, intuneric etc. Sau la bancuri celebre, precum cel cu cianura in ceai. Cenzorii gaseau solutii, am vazut, aiuritoare. Cum sa nu admiti, fie si cu o indicibila tristete, ca exista si o cenzura vesela? In urma cu opt ani, Nicolae Manolescu publica in "Romania literara" un editorial cu titlul "Cenzura vesela". Criticul se referea indeosebi la perioada de dupa 1977 (anul in care Ceausescu a desfiintat cenzura ca institutie); in lipsa unor nomenclatoare limpezi, cenzorii (mai multi decit inainte de 1977) luau nu o data decizii aberante, vizind in special vocabularul si propunind "solutii" de un enorm comic involuntar. Sa nu uitam ca printre cenzori se numarau, pe linga cei de la diferite instante "de partid si de stat", numerosi scriitori ce Iucrau in edituri si la reviste si care practicau ei insisi o lectura deformata a textelor, pentru a preintimpina posibile reactii punitive din partea autoritatilor. O practica raspindita a acelor ani era ca autorii sa trimita criticilor exemplare "corectate", in sensul ca restabileau, prin adaugiri sau stersaturi, textul original. Era, in fond, si o dovada de incredere precum si un semn de solidaritate profesionala. Am primit eu insumi (faceam pe atunci cronica literara) numeroase volume cu astfel de corecturi. Ele dau intr-adevar masura acelei cenzuri "vesele", de o stupiditate incredibila, dar si de o eficacitate perversa in a detecta ceea ce putea parea suspect. Voi selecta, in continuare, o serie de exemple, culese din volume de poezie aparute in anii '80; numele autorilor nu conteaza aici (ei se vor recunoaste destul de usor daca vor citi aceste rinduri), important este sa vedem cum functiona mecanismul. Voi semnala, prin caracter