Castelul Kornis, din satul Mănăstirea, aflat undeva intre Cluj şi Dej, a ajuns o ruină. Deşi se află pe lista Monumentelor Istorice, elaborată de Ministerul Culturii, conacul este sufocat de mormane de gunoaie, pet-uri şi cadavre de animale. Imre Szathmari, fostul om de incredere al grofilor, işi aduce aminte cu nostalgie de vremea balurilor somptuoase, cu invitaţi din lumea bună, care aveau loc la castel. Â
Acum căteva săptămăni am fost intr-o deplasare la Mănăstirea, un sat aflat undeva intre Cluj şi Dej. Trebuia să asist la un fel de coridă, in timpul căreia fetele care vor să se mărite trebuie să prindă un bou furios de coarne.
După ce s-a terminat "fugăritul boului" m-am găndit să dau o tură prin sat. Am dat peste un castel in paragină şi peste o seamă de poveşti teribile.
Lăngă terenul de fotbal al comunei am văzut nişte turnuri ciudate şi o incintă fără acoperiş. Printre zidurile care păreau ale unei cetăţi creşteau bălării. Am intrat intr-o curte interioară, unde am găsit mai multe mormane de gunoaie, pet-uri de plastic, oase de animale. Dintre nişte boscheţi, insă, răsăreau două statui de piatră, ale unor inorogi. De altfel, pe un perete exterior, se află o placă depreciată, pe care se mai poate distinge numele grofului Kornish Karoly şi un blazon care purta de asemenea un inorog pe scut. Am intrebat nişte fotbalişti de ocazie ce e cu construcţia ruinată şi mi-au răspuns: "No, noi nu ştim pre multe, o fo a luâ domnu conte!".
M-am decis să aflu povestea castelului. Am avut noroc. La serbarea "boului impănat" l-am cunoscut pe invăţătorul Pavel Rusu, care a fost pasionat de istoria familiei Kornish.
BOUL ŞI INOROGUL. In timp ce fetele satului se chinuiau să apuce boul de coarne, domnul Rusu imi povestea despre animale imaginare. O legendă medievală a locului spune că pe aici era
