Astăzi se împlinesc 19 ani de la cea mai mare dramă din fotbalul francez: 18 morţi şi 2.357 răniţi la semifinala de Cupă Bastia - OM
E 22 aprilie 1992. Bastia elimină pe AS Nancy din "sferturile" Cupei Franţei. Bucuria e uriaşă printre corsicani. Cu cîteva zile înainte, preşedintele grupării decisese să adauge nişte tribune metalice peste cele de beton deja existente, pentru a mări cu 2.500 de locuri capacitatea stadionului. Ştia că interesul va fi enorm şi nu se înşelase, cu 8.737 oameni prezenţi la meci. A doua zi, pe 23, celebrul prezentator tv Patrick Poivre d'Arvor, bagă mîna în urnă şi scoate bilele roşii. Monaco merge la Cannes, Bastia primeşte vizita celor de la Marseille. Gata! Boşii ştiu ce e de făcut. Trebuie mărită capacitatea bătrînei arene! O să fie spectacol mareeee!
24, 25, 26, 27...Se merge pe burtă, fără multe autorizaţii. Pe 24 aprilie, pe la 20.00, se începe demolarea tribunei "Claude Papi". E ridicată undeva prin 1948, şi-a trăit traiul, şi-a păpat mălaiul. Mai mult, nu poate găzdui decît 750 de spectatori. Păi ce înseamnă asta cînd în Corsica vor veni, printre alţii, Olmeta, Deschamps, Di Meco, Papin ori Waddle? La 4.30 de dimineaţă, totul e la pămînt. O licitaţie făcută de gura lumii, două-trei contracte semnate pe genunchi, hai, gata, că nu mai e vreme! Luni, 27 aprilie se face şedinţa operativă, marţi, pe 28, se dă drumul la treabă. Concret, două societăţi sunt desemnate să "ridice" o tribună metalică, lungă de 100 de metri, înaltă de vreo 15, cu 10.000 de locuri. Cu cele 8.000 deja existente, se fac vreo 18.000! Altă viaţă!
În loc de şuruburi, sîrme, în loc de ciment, cărămidă
Se munceşte "heirupeşte", zi şi noapte. Unde e nevoie de îmbinări, nu se mai aşteaptă şuruburile, merge şi cu sîrmă. E trebuinţă de platforme de ciment, dar pînă ajung cifele, punem cărămizi. E deja 2 mai, meciul bate la uşă. Pe 4, lucrarea e g
