Consecinţă a tragediei de la Cana (peste 50 de civili ucişi, majoritatea copii), marţi dimineaţă n-ar mai fi trebuit să cadă bombe în Liban: Israelul fusese de acord cu suspendarea acţiunilor aeriene pentru 48 de ore. Dar bombele cădeau, deşi într-un ritm mai redus, purtătorul de cuvînt al armatei precizînd că nu vor fi bombardate drumuri, poduri şi alte elemente de suprastructură, permiţînd astfel civililor să se refugieze. Ofensiva terestră a fost însă extinsă şi oficialii israelieni sînt neclintiţi în declaraţiile lor: pînă cînd se va stabili cine le va duce şi ce fel de negocieri de pace vor fi, scopul armatei este să lovească forţele organizaţiei militare Hezbollah, în aşa fel încît aceasta să nu mai poată ataca Israelul. Dacă este evidentă disproporţia între armata care se vede, a Israelului, şi miliţiile scoase la lumină de Hezbollah, dacă imaginile mereu reluate arată forţele unei armate regulate supradotate, luptînd cu un adversar invizibil, toţi revărsîndu-şi preaplinul asupra civililor, susţinerile externe se lasă doar ghicite: ideologic şi logistic, Hezbollah este susţinut de Siria şi de Iran, de unde vin armele şi convingerea că statul Israel trebuie să dispară de pe hartă. Preşedintele Iranului, Ahmadinejad, consideră acest scop un mandat imperativ. Presa din Iran insistă asupra ideii: "Hezbollah a modificat ecuaţiile occidentale cu privire la regiune. Hezbollah va impune noul Orient Mijlociu". Noul Orient Mijlociu a fost un concept lansat de preşedintele Bush şi de anturajul său cînd au justificat invazia în Irak. Pentru Statele Unite, noul Orient Mijlociu nu poate trece peste dreptul Israelului de a se apăra în faţa acestei ameninţări, cu mijloacele ce-i stau la dispoziţie. Luni a fost prima zi cînd nu s-au mai înregistrat rachete trimise din Liban pe teritoriul Israelului. Ar putea fi semnalul aşteptat la Ierusalim din care să reiasă că au fost