Foarte puţin a lipsit ca elevii lui Dan Calancea să revină din Capitală cu ambele puncte puse în joc aşa cum au făcut şi în ultimele două sezoane. Atunci însă formaţia de lângă podul Grant nu avea forţa din acest sezon când şi-a adus 3 americani, un sârb şi un canadian de origine română (Molnar), un jucător de 2,14 m şi 130 Kg. Dacă nu se întâmpla faultul intenţionat al lui Molnar asupra lui Andruş, cu 7 minute înainte de final (când gazdele conduceau cu două puncte), scorul final ar fi fost cu totul altul. La început nimeni nu considera situaţia lui Andruş gravă, dar când s-a constatat că acesta, fiind împins pe spate, nu mişca s-a solicitat salvarea care lipsea de la teren. Într-un târziu a fost transportat la spital, unde a primit îngrijiri medicale. Dacă-l aveam în teren pe Andruş pe final, puteam câştiga. Înlocuitorul lui, Ciprian Popescu, a jucat foarte bine, dar nu are experienţa acestuia, şi într-un final deosebit de tensionat juniorul nu putea face minuni.

Un alt fapt reprobabil a fost acela că în sfertul trei în sală şi-au făcut apariţia şi câţiva membri ai galeriei echipei de fotbal care au reprodus trivialităţi ca acela care se manifestă pe stadioane, i-au agresat permanent pe jucătorii braşoveni cu remarci ironice şi au reactivat zgomotos atunci când Dan Dacian şi Octav Morariu, într-o luptă pentru balon, şi-au fracturat, primul, piramida nazală şi, al doilea, cotul. Pe siteul federaţiei sunt de remarcat câteva opinii ale unor spectatori: „mi-e ruşine că sunt din Bucureşti. Nu degeaba li se spune rapidiştilor ţigani. Cât despre meci, a fost frumos, păcat de arbitraj, nu ştiu nici măcar să fure. Încă ceva, unde sunt poliţia, jandarmii, salvarea!!!” (Jean). „Ruşine conducătorilor rapidişti că permit aşa ceva într-o sală de sport. Halal organizare. Ruşine!” (Aurel). „În orice campionat normal, Braşovul ar fi câştigat acest meci. Cei trei asasini care