Acest text este o schita; incearca sa adapteze clasica dihotomie stinga/dreapta conditiilor preschimbate de dupa sfirsitul socialismului de stat. Intentia nu este doar de a depasi aceste conditii cu ajutorul unui concept de critica politica, ci de a regindi instrumentele teoretice pentru analiza lumii. Conceptul de critica politica, avut in vedere aici, poate fi definit intr-un dublu mod:
1. Critica – inteleasa, la nivelul analizei de discurs, ca intrepatrundere a liniilor de conflict, antagonismelor si contradictiilor care determina societatile postcomuniste;
2. Critica – inteleasa ca o categorie constitutiva a subiectivitatii.
Ambele forme ale criticii se adreseaza societatii si indivizilor care actioneaza in interiorul societatii in moduri diferite, dar se intilnesc intr-un punct, anume in chestiunea determinarii de a actiona. Cum poate fi modificata societatea, cum pot fi deschise, generalizate si activate relatiile de putere, modurile de gindire si dispozitivele, in vederea determinarii de a actiona? Cum devine cetateanul subiect activ si cum poate subiectul sa-si gaseasca determinarea de a actiona in faptul nud al actiunii, fara sa ramina prins ca o substanta esentializata in formele deja turnate ale sistemului?
Obtinem un raspuns provizoriu facind un ocol si propunind intrebarea: ce este democratia?
Este un anumit complex de institutii si drepturi, precum parlamentul si dreptul de vot? Sint separarea puterilor in stat, drepturile omului si alegerile libere indicatorii clasici care arata statutul democratiei? Exista un concept universal de democratie? Claude Lefort a elaborat un model al universalitatii democratice, care sugereaza ca democratia este mai mult decit o denumire-conglomerat pentru institutii si drepturi, ca democratia este un concept teoretic, care aduna mai multe componente intr-un intreg fragmentar (as