(I.C.) Nu e soare, dar e vara si, macar ca ploua ca-n Macondo, este firesc ca omul sa se intrebe - fie si retoric - unde isi va nenoroci concediul. Unii - extrem de putini, din pacate - isi pot ingadui sa aleaga varianta unei calatorii in strainatate. Daca s-au hotarit sa calatoreasca pe cont propriu, trebuie sa treaca prin furcile caudine ale obtinerii unei vize - prilej cu care simti pe propria piele ce va sa zica lumea a treia. Daca, din diferite motive, optezi pentru turism organizat, agentiile, destule, iti stau la dispozitie cu croaziere pe Mediterana, sejururi indimenticabile in Grecia, in insule exotice sau mai stiu eu unde. Numai dolari sa fie... Pentru cei mai multi insa, concediul se rezuma la citeva zile - din ce in ce mai putine, in anii din urma - petrecute pe litoral - cel romanesc, desigur - sau la munte, de regula in vreo statiune care sa-ti ofere, pe linga liniste si aer curat, vreo binefacatoare cura de ape minerale. Nu putini sint cei care, din considerente evidente ce tin de tranzitie si de bugetul de austeritate, se vad siliti fie sa stea acasa - ar trebui oare inventata sintagma oximoronica "turism domestic"? -, fie sa plece pe la vreo ruda, la tara, unde mina de ajutor data gazdei in treburile gospodaresti tine loc de distractie si constituie un fel de odihna activa. Dar fie! Ai strins ce-ai strins cureaua un an intreg si, cu inima tresaltind de bucurie, pleci in concediu. Odata ajuns pe unde iti vei fi propus, constati ca nu e nici pe departe ca in generoasele tale ginduri. Dincolo de preturile piperate - pe astea le pusesesi in calcul -, mai nimic nu e cum ti-ai inchipuit: camera de hotel, indiferent de stele, e mai mult decit modesta, adesea murdara si lasata de izbeliste, mincarea la restaurant e doar scumpa, serviciile... ce sa mai vorbim! Te mai poti bucura, eventual, de peisaj si, daca ai umor, iti reamintesti bancul cu pesimistul