Era o vreme cînd teritorii mirifice şi exotice ca Ţara de Foc, Polul Sud sau himalayanul Nepal aprindeau imaginaţia europenilor dornici de explorări în necunoscut, cînd Jules Verne nu era lectură pentru copii, iar petele albe cu Hic sunt leones ale hărţilor năşteau legende care traversau continentul de la Dublin pînă la Varşovia. Acum, capitalismul postindustrial şi democratizarea aventurii populează mările lumii cu pensionari americani contemplînd focile cu binoclul şi scandinavi crunt arşi de soare legănîndu-se instabil pe cămile în jurul piramidelor egiptene. Burghezii Europei se duc să vîneze lei în Africa, tinerii boemi, intelectuali şi politici merg în Transnistria. Sau măcar în Republica Moldova… Nu puţini dintre spectatorii veniţi, pe 17 şi 18 iunie, să vadă Moldova Camping la Hebbel am Ufer Theater (HAU) din Berlin erau dintre aceia care trecuseră proba iniţiatică a trecerii prin Moldova şi Transnistria, acolo unde Europa (a se citi Uniunea Europeană) se sfîrşeşte şi începe un no man’s land, pentru unii, al misionarismului politic. Sigur că nu asta a fost miza proiectului pus la cale de Franziska Sauerbray şi Isabel Raabe, a căror idee iniţială fusese să aducă laolaltă, pe de o parte, artişti – vizuali, de teatru, de cinema, muzicieni – şi teoreticieni, iar pe de altă parte, politicieni; Pavel Brăila, Nicoleta Esinencu, Doriana Talmazan, Veaceslav Sambriş şi Valeriu Pahomii, curatorii Lilia Dragneva şi Ştefan Rusu, scriitorul Vitalie Ciobanu, cineastul George Agadjanean, producătorul Dumitru Marian. Kollektiv Fischka şi DJ Putin da Records au venit, politicienii, ba. Chestiune care, într-un final, a simplificat o iniţiativă-soră cu multe altele, animate în ultima vreme, de familiarizare-împrietenire cu o regiune ajunsă brusc în colimatorul vestic, odată cu transformarea ei în tampon între Europa unită şi lărgită şi veşnica imprevizibilitate ucrainean