Povestite sau vazute in inregistrari, actiunile isi pierd mare parte din potentialul de propagare, motiv pentru care arta performativa nici nu prea e comunicata mediat. Marina Abramovic e cea mai cunoscuta practiciana din domeniul artei performative, in masura in care arta performativa este cunoscuta; motivele invizibilitatii ei au fost pana acum caracterul experimental si efemeritatea. Luand in considerare timpul real, prezent, „arta performativa a aparut in anii '60 ca o provocare la adresa picturii. Indiferent de forma ei, arta performativa nu putea fi agatata pe un perete", spune o critica de arta in documentarul „Marina Abramovic: artista e prezenta". Performance-ul mi se pare si o provocare la adresa petrecerii, trairii timpului, pentru ca in pictura timpul curge altfel pentru receptor: spectatorul are nevoie de un timp indelungat de privire a unei picturi, pentru a patrunde mesajul artistic. In performance e vorba, deci, si de o alta atitudine fata de timp. „...E o forma de arta in care mediul este corpul" (asa cum, in pictura, mediile sunt panza si culorile); „...in centrul artei Marinei Abramovic sta experienta impartasita de performer si public..", spune un alt critic de arta, intervievat in documentar in stilul unor testimoniale publicitare. Iata un exemplu de lucrare a M.A.: in Ritm 0 (1974), artista a invitat publicul sa foloseasca asupra ei oricare dintre urmatoarele obiecte, la alegere: un trandafir, o pana, miere, un bici, foarfece, un cutit, un pistol si un glonte. Dupa un inceput timid in fata corpului imobil al artistei, membrii publicului au devenit agresivi, de exemplu implantandu-i spini in abdomen ori tinandu-i pistolul la tampla. Dupa cele 6 ore de performance programate, M.A. a parasit pozitia de drepti, pasind spre public. Acestia au luat-o la fuga, pentru a evita confruntarea. Dupa piesa, M.A. a declarat ca „daca te lasi la mana publicului,