Tată a şase copilaşi, după o viaţă de muncă, Gheorghe Voinea trăieşte cu familia dintr-o pensie de boală de 454 lei. La doar 51 de ani, bărbatul din Radu Negru a aflat că, pe lângă TBC, are şi ciroză. Pensionat pe caz de boală, spune că îi e teamă pentru copii.
Lovit de două din cele mai necruţătoare boli, Voinea se teme că-i vor rămâne copilaşii orfani. Cel mai mic, Alexandru, are doar doi anişori, cel mare, Ionuţ, are 14 ani.
„Acum o lună, fiind internat din nou în spital, am aflat că am şi ciroză. Copii nu ştiu că sufăr de această boală", ne-a spus Gheorghe Voinea.
Bărbatul primeşte o masă caldă pe zi de la biserica din Radu Negru, unde este paroh părintele Ioan Tudose.
„Este asistat la cantina parohiei din iulie anul trecut. Ne ajută la treabă, este săritor. Copiii sunt cuminţi şi cu bun simţ, se ataşează uşor de oameni. Doi dintre ei, elevi la Şcoala nr. 2, învaţă bine", ne-a spus Vica Bosoiu, administratorul cantinei „Sf. Spiridon Vechi".
„Nu mă mai fac bine"
„TBC-ul l-am căpătat în 1984, de când lucram la «Laminorul», la maşina de îndreptat bare de oţel. Am stat 11 luni în spital. După o viaţă de muncă, nu ştiu cum să împart 450 de lei la opt oameni", povesteşte Voinea.
În 2002, când lucra la FNC, bărbatul s-a îmbolnăvit din nou, din cauza prafului inhalat. „Atunci, s-a întors boala. Mi-au găsit două găuri în plămânul drept. M-am internat şi m-am pensionat pe caz de boală, că nu mai aveau ce să-mi facă", povesteşte Gheorghe Voinea.
De parcă n-ar fi fost de ajuns, anul trecut, bietul om s-a pricopsit cu o nouă maladie, hepatită B. Lucra „cu ziua" pe unde apuca, pe la betoane, în construcţii.
„Acum o lună, m-au dus iarăşi la spital. Mi-au spus că nu mă mai fac bine niciodată: am ciroză", ne-a mărturisit Voinea, plecându-şi capul, a neputinţă şi resemnare.
Prea mici ca să înţeleagă
Gheor
