Legea 18 a ravasit societatea romaneasca Daca e luni, fierb nervii si rabdarea celor care, postati linga usa de intrare, asteapta sa intre la Arhivele Statului, filiala Bacau. Tineri, adulti si batrini zabovesc cu dosare in mina. Toti au probleme pe care vor sa le lamureasca. Nimeni, indiferent de virsta, nu cuteaza sa intre inainte de vreme. O stare de spirit ce iti aminteste ca te afli intr-o institutie de stat. De fapt, sint singurele in care au acces oameni de toate categoriile sociale, din toate mediile, fara sa plateasca. Intilnesti si tineri. Unii dintre ei ii reprezinta pe cei care nu au putut veni din cauza virstei, a batrinetii, a distantei etc. Indrazneala de a deschide si a intra inainte de a-ti veni rindul risca admonestari serioase: "ce faceti, domnule? Nu vedeti cita lume asteapta?". E greu sa justifici "abuzul" pe care il savirsesti. Oricum, nu-i intereseaza. Si, la drept vorbind, fiecaruia i se pare ca problemele lui sunt cele mai importante. Orice discutie cu persoanele aflate in "expectativa" risca sa devina o pledoarie pentru adevarul propriu. "Am o bucata de pamint pe care strabunicul a primit-o de la fratele lui si..." si dialogul devine un monolog patetic ininteligibil. Asa ca mai bine taci. Aici inveti mai bine ca nicaieri ca tacerea e de aur. Intilnesti, adeseori, potentiali "caini" si "abeli". Cite crime, cite batai, cite amenintari cu moartea. Evident, toate din cauza marii brambureli post-decembriste: drept de proprietate asupra pamintului, asupra caselor etc. Cine va analiza aceasta situatie dupa 1989, la nivel national, ar putea scrie o lucrare de doctorat. Patima deslusirii unor dovezi, fie si probabile, in trecut se vadeste si din cererile care se adresau catre arhivisti. "Unii ne cereau sa le dam date despre acte in care nu era cunoscut nici vinzatorul, nici cumparatorul. Acum nu mai primim astfel de cereri", a spus arhivistul Constan