Campania pentru europarlamentare e dominată de războiul dintre cele două partenere de guvernare: PD-L şi PSD.

Date fiind atacurile dinspre PD-L, sunt posibile două explicaţii:

1) Rezultatele scrutinului din 7 iunie 2009 sunt vitale pentru PD-L. Dacă partidul nu trece fie şi măcar cu un procent deasupra PSD, PD-L va avea mari probleme. Pentru prezidenţialele la care mai mult ca sigur Traian Băsescu va candida, se va constitui un trend greu de stăvilit până în iarnă. Un PSD câştigător va deveni dacă nu arogant, atunci măcar mult mai pretenţios ca până acum.

Obţinerea locului întâi e destul de problematică pentru PD-L câtă vreme Elena Băsescu va lua din voturile acestui partid. Coaliţia de guvernare a lovit în plan electoral mai mult PD-L decât P.S.D. Aceasta deoarece pe vremea Alianţei D.A., PD a captat voturile talibanilor anti-PSD, dezamăgiţi de CDR. Acum, când vine examenul din 7 iunie 2009, apare normal ca PD-L să apese pe pedală în campania împotriva PSD.

Aşa cum scriam în editorialul "Dibacea manevră a PD-L": "Prezenţa pe listă a unor persoane din afara PD-L, cunoscute prin activitatea lor de până acum drept adversare crâncene ale PSD, are menirea de a da un semnal clar electoratului. PD-L e un aliat de conjunctură cu PSD. Dincolo de această conjunctură, PD-L rămâne o formaţiune adversă a PSD".

Ar fi, de altfel, şi una dintre explicaţiile declaraţiei lui Traian Băsescu de la Paris, drept răspuns la o întrebare venită de la un membru al diasporei anti-FSN-iste: "Mulţi dintre dumneavoastră aţi susţinut o altă soluţie decât cea de stânga. Cred că, prin soluţia politică pe care am găsit-o în luna decembrie, pe mulţi dintre dumneavoastră v-am dezamăgit. Să ştiţi că m-am dezamăgit şi pe mine însumi".

Întrebarea, cu evidentă notă de reproş, e semnificativă pentru electoratul captiv al lui Traian Băses