Reprezentant de seamă al noului val cinematografic, despre care spune că „nu mai e chiar aşa nou“, Andi Vasluianu (36 de ani) crede că succesul filmului românesc se datorează onestităţii. La 11 ani, îşi exersa discursul de Oscar în faţa oglinzii. 25 de ani mai târziu, păstrează aproape aceeaşi imagine ideală despre meseria în care şi-a găsit un loc rezervat.
„Adevărul": „Periferic" este unul dintre cele mai premiate filme româneşti. A avut un ecou şi asupra carierei tale?
Andi Vasluianu: În ultimul timp, cam toate filmele româneşti au fost premiate. Cred că e foarte bine pentru film şi te bucură, atât timp cât faci parte din proiect. Speri ca publicul să vină să-l vadă. De multe ori un premiu important aduce publicul, îi face publicitate. Nu ştiu cum stă situaţia în cazul filmului acesta. Nu cred că în România contează premiile pe care le primeşte un film sau pe care le primeşte un actor. Trebuie să fie un boom, cum a fost cu Cannes-ul lui „4, 3, 2". Oamenii din afara sistemului habar n-au cât de multe premii au câştigat filmele româneşti în afară.
Citiţi şi:
VIDEO Filmul „Periferic“: 24 de ore în afara gratiilor
Ana Ularu: „Trăim cu televizorul“
„Periferic" a fost lansat simultan pe online şi pe marile ecrane. Este aceasta o nouă direcţie a cinematografiei?
Sper că nu. Sunt filme care se pot vedea foarte uşor la TV sau online, dar sunt filme care îşi pierd tot farmecul aşa. Eu cred foarte tare în cinema, în sală şi în toată atmosfera pe care o ai acolo. Acasă poţi opri, întrerupi magia filmului. Eu de când mă ştiu am fost atras de magia asta, ca şi la teatru. E ca şi cum ai opri un act artistic şi ai spune „hai să mergem la o ţigară". E ca pauza în teatru, ceva se rupe acolo. D-aia nu sunt pentru pauzele în spectacole. Deja oamenii au o separare de artisticul acesta, iar asta-i trist.
Cum îţi
