Stilistic vorbind, Dragos Patrascu si-a configurat o linie personala, usor de recunoscut. Limbajul sau artistic tine pasul cu vremea; nu exclude nici un clasicism discret, dar nici provocarile avangardelor de tot felul. Alterneaza temele grave, axate pe motive simbolic-mitologice, cu altele - usor nostalgice sau ludic-frivole. In a sa Galaxie Gutenberg, Marshall McLuhan evoca o intimplare povestita in cartea unui antropolog englez, preocupat sa inteleaga naravurile omului situat la antipozii civilizatiei. Un inspector sanitar, poposit in mijlocul unui trib african, cauta a-i invata pe indigeni cum sa se fereasca de boli. Pentru o mai buna ilustrare, acesta le-a proiectat bastinasilor un film despre cum ar trebui sa procedeze pentru a scapa de gunoaie, de apa statuta din jurul colibelor, de tintarii care le amenintau sanatatea. Chestionati asupra imaginilor vazute, cei mai multi faceau trimitere la... o gaina pestrita. Rederulind filmul, realizatorii au descoperit, intr-adevar, ceea ce ei nici nu observasera; o agila inaripata, taind in fuga cadrul indepartat. Cit priveste mesajul, opiniile erau fie vagi, fie lipsite de noima. Iata ca, desi privim, nu vedem intotdeauna ceea ce trebuie. Mi-am amintit de aceasta "istorie" zilele trecute, la o discutie seminariala despre investirea simbolica a spatiului ambiant. Sugeram ca prezenta unor lucrari de arta in locatii cu destinatie publica - sociala sau comerciala - poate spori in buna masura vizibilitatea si anvergura acestora. Am cautat exemplul cel mai la indemina, credeam eu - Clubul "Motor" din inima cartierului studentesc "Tudor Vladimirescu". I-am intrebat pe tinerii studiosi daca au fost acolo si ce anume le-a retinut atentia. De trecut, trecusera aproape toti. Imagini memorabile? O motocicleta coolinfipta in peretele exterior, mese de tenis, biliard, tinte pentru darts, bere, fete, fum, chelneri, muzica... Intr-un ti