O privatizare dubioasă, un dosar din care reiese ce scursură de om eşti, o istorie de evaziune fiscală, contracte cu statul, un loc într-un consiliu de administrație, o sinecură, un comision de la investitor, un mulțumesc pentru munca din campanie, un post strategic de încasat şpăgi, un post strategic de închis ochii pentru cine te pune acolo. Câte motive bune pentru cei mai corupți şi incompetenți dintre români să fie în febra alegerilor zilelele acestea.

Soluția lui Dinu Patriciu – golirea statului de orice resurse pentru că ele sunt oricum utilizate ineficient –părea admirabilă acum câțiva ani, tabula rasa şi banii în mâinile oamenilor şi întreprinzătorilor, să ocolească circuitul politicienilor.

Dinu Patriciu trece zilele acestea însă printr-un val de insolvențe şi licitații : la restaurant, la Adevarul, la Click, la Mic.ro, etc. Ce s-a întâmplat? Dinu Patriciu avea soluții nu numai pentru propriile afaceri, ci şi pentru România. Ce faci cu un stat minimal şi cu băcănia închisă?

După trei ani de recesiune trebuie să ne uităm la Patriciu urmărit de creditori, la Băsescu “umilit”, la Ponta încercând strâmb să glumească şi să ascundă mânăriile din propriul partid. Nu sunt ei cei mai mari capitalişti, cei mai buni politicieni, oamenii care vor rămâne în istorie.

După atâtea aşteptări de oameni providențiali, lacrimi şi suspine cu Băsescu, scoateri la rampă de Klauşi, Ungureni sau îmbrăcare de economişti BNR în pulovăr, e cazul să ne resemnăm, aşa cum o vor face şi votanții lui Nicuşor Dan: alegerile sunt un fenomen de masă iar aritmetica acestui fenomen este una nefavorabilă României din cauza lipsei de educație, fie ea fundamentală, sau cetățenească, antreprenorială. Din această aritmetică ies câştigători oamenii mediocri: miştocari că nu au cunoştințe de specialitate dar au tupeu şi papagal, autoritari că aşa înțeleg ei leadership-ul, cu s