Criminalul prezumtiv este, pentru umanistii lui Pasat, mai profitabil decit criminalul declarat (si dovedit!). Dar stie oare fostul manipulator numarul unu ca victimizarea continua il transforma pe faptas in martir? Un Voronin aureolat de suferinta si innobilat de prigoana e tot ce ne lipseste in toamna aceasta sumbra... Ce-l misca pe Pasat? E o intrebare de pus, campania luind pe zi ce trece turatii tot mai mari. Ex-director al Serviciului de Informatii si Securitate, cu notiunea palpabila si infinitezimala, s-ar zice, a culiselor, e greu de crezut ca nu e in stare a-si evalua sansele sau ca isi poate stabili un scop mult peste posibilitatile sale de a-l atinge. Si totusi a pretinde ca, dintr-un CV ce se percepe, in imaginarul colectiv, ca fiind cel putin odios (dar cind a avut, la noi, KGB-ul un chip agreabil?), poti accede, una, doua, la functia suprema in stat seamana, franc, a nebunie. Nu neaparat un distilat de..., pentru ca ingrediente gen: orgoliu, naivitate, eroare de calcul s-ar intrevedea si fara microscopul psihanalitic. E adevarat ca observatorului de pe margine (si la o distanta daca nu confortabila, macar aseptica de efluviile politichiei) ii poate scapa ceva, un anume component secret (si fireste ca inaparent) care, abia el, va face jocul in clipa X a totalizarii sufragiilor. La cit le place kaghebistilor sa exploateze misterul - ca si cum ar face parte dintr-o pervertita breasla poheticeasca!) -, la obiceiul lor de a se invalui de ceturi lugubre, ipoteza n-ar fi lipsita de suport. Dar asta, desigur, ca valoare epica, valabila in sine. Ii putem admira - sau macar contabiliza (citor ocupatii gratuite nu li se deda omul in viata lui?) - coerenta, logica si verosimilitatea. A quoi bonne insa? Chit ca nu-i sta mintea sa formuleze in termeni similari, pe lelea Grachina o intereseaza, efectiv, valoarea electorala a demersului. Or, subita habotnicire a secur