Iartă-mă dacă te-am înjurat cu întrebarea. Ştiu, e o chestiune intimă şi dureroasă. Să vorbeşti astăzi despre unde, cât şi cum plăteşti ratele echivalează cu a-ţi deconspira hemoroizii... Bankingul seamănă cu fachingul, numai că plăcerea e doar de partea lor. A celor care, pe vreme de criză, propovăduiesc creditele şi ademenesc întru înrobirea financiară, între o reclamă la un şampon care te scapă de griji şi alta cu gărgăriţe zărghite care beau Cola. Îţi trebuie tupeu şi persuasiune să vorbeşti despre funie în casa spânzuratului... Deci, tu cu cine faci banking?
"Ai noştri au minge de meci." "Finala e atât de aproape..." "Trebuie să fie extrem de concentrat!" "Totul depinde de asta. Stai puţin...", se sforţează în gânduri unul dintre comentatorii meciului de tenis şi, acoperind microfonul cu palma, scapă, off the record, bula interogativă: "cu cine face banking?". Mda, reclamă cu suspans, toţi telespectatorii care nu suferă cu inima iau câte-un "Aspenter", preventiv, de grija bankingului tenismanului... O să fiţi surprinşi, dar telespectatorii din reclamă, la care se uită telespectatorii de acasă, chiar asta fac, nu mai pot trăi, chinuiţi de incertitudinea "chiar, cu cine face banking?", "oare cu cine?", "chiar, cu cine?", se propagă angoasa, precum căscatul din om în om.
Adică cum, "face banking"? Întreb şi io, ca om care-a căutat în DEX cuvântul, fără să găsească vreun semn al trecerii lui prin limba română. "Contează cu cine faci banking, pentru că în viaţă încrederea adevărată vine şi din siguranţa financiară", se aude în reclamă vocea din off, recitând ceva din filozofia ZEN. Chiar, oare Zen cu cine făcea banking?
Pe bâjbâite, deduc că a face banking înseamnă a fi într-o relaţie (deschisă, ca pe facebook) cu o bancă. Adică, depui bani acolo (poate fi cazul tenismanului) sau iei de acolo bani, cu împrumut. Ceea ce, credeţi-mă, n