Lecţia de fotbal pe care Naţionala României i-a aplicat-o echipei Ungariei a fost o răzbunare sportivă pentru debandada şi sălbăticia de care au dat dovadă fanii ţării vecine la Bucureşti. Dar culmea tupeului a venit tot de la Budapesta: în timp ce huliganii maghiari înspăimântau Capitala şi distrugeau bunuri de zeci de mii de euro, MAE ungar ne dădea sfaturi să nu-i discriminăm etnic pe barbarii care ameninţau trecătorii nevinovaţi! Deci ce ar fi trebuit să facem ca să nu-i discriminăm etnic pe beţivanii violenţi care spărgeau tot ce apucau, dădeau foc la trenuri şi distrugeau autobuzele? Să-i lăsăm să îşi facă de cap prin Bucureşti pentru că sunt maghiari? Să le întindem covorul roşu? Forţele de ordine au fost încă foarte îngăduitoare, probabil tocmai pentru a nu fi acuzate că au ceva cu maghiarii. Dacă ultraşii unguri ar fi provocat asemenea pagube în centrul unei alte capitale, ar fi fost vai de capul lor. Vă imaginaţi cum i-ar fi tratat poliţiştii germani sau cei americani pe barbarii care distrugeau terasele din Centrul Vechi dacă ar fi făcut acest lucru în Berlin sau în New York? Sau, Doamne fereşte, dacă suporterii români ar fi făcut vâlvă în centrul Budapestei? Culmea este că unele canale mass-media din Ungaria ne-au acuzat de atrocităţi împotriva ungurilor veniţi la Bucureşti. Oare jurnaliştii maghiari s-au uitat ce infractori demenţi au venit de la Budapesta să provoace populaţia Bucureştiului şi să ne pună la încercare răbdarea? Cred că am dat dovadă de multă, prea multă toleranţă. Într-o altă ţară, un asemenea comportament s-ar fi lăsat cu răni grave în rândul huliganilor. Şi nu exagerez. Verificaţi doar cum tratează poliţiştii din alte state cazurile de huliganism ca să vă convingeţi ce tratament ar fi meritat să primească barbarii care au crezut că Bucureştiul este un ring în care să-şi arate ei muşchii. Culmea este că unele canale mass-media din Ung