Facultăţile din România sunt mai degrabă interesate să scoată studenţi pe „bandă rulantă“. Societatea Academică Română arată că universităţile nu se axează pe performanţă, iar evaluarea lor nu se face pe rezultatele obţinute.
Instituţiile din învăţământul superior duc, în primul rând, lipsă de calitate, iar situaţia e determinată de creşterea numărului de studenţi în ultimii ani. Cel puţin aceasta este concluzia experţilor de la Societatea Academică Română (SAR), în studiul lansat recent, „Pentru o autonomie responsabilă".
„După mai bine de zece ani de autonomie universitară, inclusiv financiară, creşterea calităţii educaţiei se lasă încă aşteptată", au constatat membrii SAR. Din studiu reiese că sistemul de finanţare al universităţilor, „aparent obiectiv şi transparent", depinde, în mare parte, de modul în care se decide numărul de locuri subvenţionate alocate fiecărei universităţi. În consecinţă, explică experţii în educaţie, universităţile depun eforturi pentru a atrage studenţi, în ideea de a-şi ocupa toate locurile alocate de la buget.
„Aparent, calitatea a început să joace un rol important în atribuirea fondurilor, din moment ce 30% din finanţarea de bază se alocă pe baza indicatorilor de calitate. Modul în care se evaluează calitatea ne arată, însă, o înţelegere îngustă, birocratică, axată pe buget, resurse umane, şi nu pe rezultatele obţinute", susţine SAR în studiul amintit.
Scandaluri universitare
În ultimele decenii au avut loc schimbări fundamentale în învaţământul superior în România: pe de-o parte, a crescut numărul absolvenţilor de studii superioare, de licenţă, masterat, doctorat; pe de altă parte, de-a lungul timpului, au izbucnit multe scandaluri privind slaba performanţă a învăţământului în universităţi, corupţia, lipsa de transparenţă financiară, diplomele falsificate sau favorurile sexuale.
Experţii mai sp