Testele pentru o reţea "wi-fi subacvatică" realizate de o echipă de cercetători americani într-un lac din apropiere de Buffalo, New York, cu scopul de a crea un standard comun, pot reprezenta soluţia pentru colectarea facilă a datelor din oceane, pentru detectarea şi rezolvarea problemelor de mediu.
Cercetătorii au testat o reţea "wi-fi subacvatică" într-un lac din apropiere de Buffalo, în încercarea de a realiza o conexiune de "internet la adâncime", informează bbc.co.uk. Echipa de la Universitatea din Buffalo, New York, spune că tehnologia ar putea contribui la detectarea tsunami-ului, oferind sisteme de avertizare mai pertinente. Aceştia intenţionează să creeze un standard comun de comunicaţii subacvatice, astfel încât interacţiunea şi schimbul de date să se realizeze mai uşor.
Spre deosebire de o reţea wi-fi normală, care foloseşte undele radio, tehnologia subacvatică foloseşte undele sonore.
Undele radio sunt capabile să penetreze apa, dar cu o adâncime de pătrundere şi stabilitate limitată. Undele sonore oferă opţiuni mai bune, aşa cum au demonstrat mai multe specii acvatice, precum delfinii şi balenele. Comunicarea wireless subacvatică este posibilă de ceva vreme, dar problema constă în obţinerea unor sisteme separate pe care diferite organizaţii le folosesc pentru a comunica între ele.
De exemplu, Administraţia Naţională Oceanică şi Atmosferică a Statelor Unite ale Americii (US National Oceanic and Atmospheric Administration - NOAA) foloseşte unde acustice pentru a transmite date de la senzorii de tsunami din adâncul mării către geamandurile de la suprafaţă.
Cu toate acestea, din cauza diferenţelor de infrastructură, aceste date nu pot fi partajate rapid cu alte informaţii colectate de US Navy.
Aşadar, echipa de la Universitatea din Buffalo încearcă să creeze un standard comun.
"O reţea wireless subacvatică ne va
