Majoritatea norvegienilor investesc, prin fonduri specializate, o sumă fixă în fiecare lună. Ofertele le primesc de la bănci şi trei nivele de risc, minim, cu investiţii în piaţa norvegiană şi în cea scandinavă, mediu, în piaţa americană şi în cea europeană, şi, maxim, pieţele din estul Europei şi din Asia. În varianta romånească, ofertele de acest gen sunt mult mai puţine şi, de regulă, necesită o căutare serioasă din partea investitorului. În ceea ce prive�
Majoritatea norvegienilor investesc, prin fonduri specializate, o sumă fixă în fiecare lună. Ofertele le primesc de la bănci şi trei nivele de risc, minim, cu investiţii în piaţa norvegiană şi în cea scandinavă, mediu, în piaţa americană şi în cea europeană, şi, maxim, pieţele din estul Europei şi din Asia. În varianta romånească, ofertele de acest gen sunt mult mai puţine şi, de regulă, necesită o căutare serioasă din partea investitorului. În ceea ce priveşte investiţiile făcute direct, situaţia este diferită nu atåt de mult în ceea ce priveşte mentalitatea (speculantul e speculant peste tot), cåt în ceea ce priveşte tehnica, adică platformele puse la dispoziţie de către casele de brokeraj.
O platformă standard scandinavă (Norvegia, Suedia şi Danemarca) cuprinde, pe långă cotaţii, tranzacţii etc., şi ştiri în bandă referitoare la acţiunile din portofoliu şi casa de brokeraj prin care sunt efectuate tranzacţiile. În plus, oferă posibilitatea de a transfera totul pe telefonul mobil. Platformele standard romåneşti oferă mult mai puţine informaţii. Diferenţele sunt şi mai mari în ceea ce priveşte modul în care companiile listate raportează rezultatele şi îşi informează acţionarii. Companiile listate la prima categorie trimit scrisori acţionarilor înregistraţi la o anumită dată, în care sunt expuse planurile de viitor şi sunt explicate eventualele greşeli anterioare.
Personal, găsesc inaccepta