Dom"le, e-o groază de lucru cu criza asta, grecii vor bail out-ul, slovacii nu, oraşele americane încep să dea faliment, băncile europene aşijderea, comisarul cutare zice, UE zice, BCE zice, Parlamentul UE zice, toată lumea zice şi, în timpul ăsta, Cristoiu se apucă să-i ia interviu lui Vîntu, la B1 TV.
Sunt extrem de preocupat să ne informăm publicul asupra evenimentelor crizei şi asupra semnificaţiilor lor, dar când îi văd că "saltă pe trotuar" (vorba lui Topîrceanu) ca "Două fete vesele/ Zău că-mi vine să-mi las baltă/ Toate interesele!"
N-aş fi comentat defel interviul, dacă Vîntu nu s-ar fi apucat să ne înveţe:
"Ce este o televiziune?
O televiziune este un suport pentru publicitate.
Televiziunea este o afacere."
A spus-o, cu aerul că el e cel care nu se fereşte să spună lucrurilor pe nume.
OK
Am să spun şi eu lucrurilor pe nume.
Idioţenia asta nu-i cine ştie ce originalitate.
Este o porcărie banală.
Şi mai este şi o prostie oarecare.
Dacă n-ar fi avut pretenţia să dea definiţia presei, atunci am fi înţeles că se referă la prostituţia din mass-media.
Că, adică, presa a ajuns în aşa hal, încât a devenit o afacere de băgarea pe gâtul publicului a reclamei, sub pretextul că, alături, în spaţiul editorial, îi informează pe cetăţeni.
În formula asta, desigur, ziaristul este ultimul om, primul după maimuţă - nu contează convingerile lui, el trebuie să exprime ceea ce trebuie pentru vânzarea de reclamă.
Dacă vrea să-şi exprime propriile opinii, atunci să-şi facă blog pe internet.
Aş fi fost de acord.
Da, în halul ăsta a ajuns.
Dar, nu, Vîntu nu ne-a spus că asta-i o situaţie critică, conjuncturală, ci a avut pretenţia că asta ar fi chiar definiţia presei.
Ştiţi ce?, mi-e lehamite să mai explic în ce confuzie înoată Vîntu şi de fapt, cred că vă daţi seama.
