Dorinta de a intra in afaceri a avut-o din studentie, cand facea proiecte contra cost pentru colegii care “nu prea aveau chef de invatat, isi aminteste Feliciu Paraschiv. A avut insa ocazia de-a lungul celor sapte ani in care a navigat ca si ofiter inginer de marina sa vada zeci de moduri de a face retail, unele dintre ele de neimaginat pentru Europa, legate adanc de traditii, religii sau culturi complet diferite, fascinante.
“Cred ca asta m-a facut sa investesc in retail. In special Asia, socanta Asia, cu simplitatea modului de viata, mi-a dat un imbold puternic care m-a facut sa spun ca se poate, trebuie doar sa vrei”, sustine omul de afaceri vrancean.
Intors in tara a pornit afacerea cu o suprafata de 50 mp si o cifra de afaceri ce nu depasea 100.000 dolari. Nu a avut la dispozitie decat 10.000 de dolari, desi avea nevoie de cel putin trei ori pe atat. Asa a invatat sa fie un “om bun la toate”: a dat cu gled, cu var, a sudat rafturi metalice, stia pe unde trece curentul si de ce, lucruri care i-au folosit ulterior si l-au scutit de numeroase contracte de service costisitoare.
Spune ca nu s-a inspirat dintr-un model de business consacrat, ci a folosit cate putin din sutele de modele pe care le-a vazut. Cu toate acestea, a ramas uimit in 1992, cand in Coreea de Sud a intrat intr-un magazin de 200 mp cu autoservire in care nu era decat un singur angajat, la casa de marcat.
“Intr-adevar era seara, poate mai aveau si alti angajati in timpul zilei, dar asta pentru mine a fost un soc. Veneam dintr-o tara fosta comunista, unde cifra 7 (a saptea porunca: “sa nu furi“) este taiata cu o liniuta cel putin in scrierea de mana (fapt nemaintalnit la nicio tara din lume ). Un singur angajat in tot magazinul parea foarte ciudat la vremea aceea. Am mai ramas surprins de amabilitatea iesita din comun a vanzatorilor turci de pe coasta Mediteranei, de caldura
