< Ce mai coincidenţă şi cu revoltele astea băştinaşe! Păi, la fel ca şi în urmă cu două decenii, scânteia zaverei fu aprinsă în vatra românească de un compatriot de altă etnie. Atunci de un pastor maghiar, Tökes pe nume, aflat cu niscaiva treburi bisericeşti la graniţa cu patria-mumă. Agenturi, neagenturi internaţionale, la final s-a petrecut ceea ce nădăjduiam oricare: înlăturarea regimului comunist.
Azi, detonatorul bombei sociale este un palestinian (ori sirian?), venit să facă felceriat occidental pe meleagurile cotropite cândva de strămoşii săi, sclavi ai Imperiului Roman cuceritor. Buboiul a plesnit, de data aceasta, în inima ţării, la Târgu-Mureş, în vecinătatea ţinutului HAR-COV, la care visează, în culori autonome, ungurimea. Focul s-a întins încetişor, nu ca înainte, pârjolitor!, dar suficient să sperie poporul lăcustelor băsiste. Celălalt popor, minţit şi batjocorit ca nicicând, s-a trezit din mahmureală şi-l vrea pe ălălalt dus de la putere. Dărâmat şi cu tentaculele tăiate. Să nu mai prade ogoarele şi magaziile cu grâne. Vasăzică, românii get-beget nu sunt încă în stare să-şi rânduiască singuri viaţa. E nevoie mereu de altcineva, cu sânge străin, să le deschidă ochii şi să le arate calea cea bună. Dar, zău, ăsta nu-i un motiv de mândrie pentru noi!...
< Guvernanţii purpurii din 1989 n-au irosit cuvinte de laudă pentru revoluţionarii buluciţi în stradă. Dimpotrivă. „Nişte huligani, destabilizatori ai ordinii de drept, provocatori şi trădători”, a sunat verdictul oficial. Puştile şi mitralierele au bubuit mai apoi, însă degeaba, cărţile fuseseră tăiate deja. În zilele noastre, activiştii portocalii
şi-au diversificat limbajul, l-au periat de lozincile învechite şi l-au adus în contemporaneitatea sălbatic-capitalistă. Protestatarii sunt „viermi” sau „nevrotici”, „o mahala ineptă”, o şleahtă de „neaveniţi”. Un parlamentar su
