Am fost / sunt surclasat de modul cum personalitati, unele autentice, ale vietii academice, stiintifice, literare cautioneaza, cu semnatura lor, persoane de o prestanta si prestatie cel putin indoielnice. Totul a inceput cam spre toamna trecuta, topirceanian, „ca o boare / pe deasupra viilor". Sau marinareste: corabia incepuse a lua apa si sobolanii au fost primii care au parasit-o. Niciun fel de conotatie negativa in aceasta asociere: studii (mai mult sau mai putin) recente au demonstrat ca sobolanii sunt printre cele mai inteligente animale, daca nu cumva cele mai. Oportunismul lor e benefic fie si prin faptul ca atrag atentia asupra unui iminent pericol. In mare fiind, sobolanii se duc pe cea mai apropiata corabie. In politica, se duc nu doar la cel mai apropiat, dar mai ales la cel mai fortos partid. Aici nu mai e vorba de supra-, ci de o vietuire comoda si oportuna. Daca au avut, cumva, candva niscaiva principii, acestea au fost repede puse intre paranteze, mai mult inca: sterse cu buretele, precum creta pe o tabla cu materii pestilentiale; sau cu mouse-ul pe o pagina virtuala, plina de servituti. Simptomatic e faptul ca oportunistii nu tac ca porcu-n popusoi (porcul: alt animal simpatic si inteligent, victima nemeritata a ironiei bipede), ci incep sa devina extrem de vocali. Este ceea ce s-a intamplat si cu o distinsa doamna europeana, care s-a trezit - dupa ce tocmai trecuse pe un alt ponton - sa-i tina lectii deschise lui MRU. Daca tacea, filosoafa ramanea. Dar ce-a patit dumneaei de la forumisti, cu nimeni n-o imparti si n-o impartasi, fiind de mai mare rusinea. Nu sunt de acord cu limbajul, era sa zic de peluza, dar la peluza (cand frecventam stadionul) am auzit cele mai pitoresti vorbe de duh, acolo pana si injuraturile ori insultele erau atat de frumos ambalate, incat pogorau asupra adresantilor (arbitri, jucatori adversi) ca niste mangaieri. Asadar, este