Locuieşte pe străzi. Vrea să muncească, e dispus să facă orice pentru un loc de dormit, dar nu găseşte.
În urmă cu o săptămână, a strălucit pe scenă. Acum, se ghemuieşte pe băncile din parc, suflându-şi în mâini pentru a se încălzi. Călin Ion, un tânăr din Iaşi în vârstă de 27 de ani, s-a născut în sărăcie, într-o familie numeroasă de romi, din mamă şi tată cerşetori. Îşi aminteşte de copilărie ca de un coşmar, singurul lucru la care îndrăznea să viseze fiind o bucată de pâine.
Plimbat dintr-un centru de plasament în altul, nu a avut niciodată de niciunele, dar, odată cu trecerea timpului, a realizat că are pentru ce lupta. Călin a fost binecuvântat cu o voce care cutremură. Fără să fi urmat o şcoală de muzică, interpretează cu pasiune melodii din repertoriul marilor artişti români, stârnind uimire în jur. Cântă pe străzile din Iaşi, printre blocuri, iar oamenii, fermecaţi de prestaţia sa, îi oferă bani; bani din care reuşeşte să supravieţuiască de pe o zi pe alta.
Talentul său nu a rămas însă neobservat nici de specialiştii în muzică. În 2008, a participat la Festivalul Naţional al Tinerilor Defavorizaţi, unde a câştigat marele premiu, iar anul acesta, pe 22 septembrie, a fost premiat la Festivalul Naţional „Olimpiada de toamnă“, organizat în localitatea Bicaz-Chei. Bucuria pe care a trăit-o când şi-a auzit numele strigat printre cele ale câştigătorilor nu a durat mult însă. Odată întors în Iaşi, familia care l-a găzduit după ce a ieşit din grija DGASPC l-a dat afară.
„I-am ascultat ca o slugă credincioasă. Tot ce îmi cereau, eu făceam. Mă trimiteau să cânt şi să produc bani, aşa am făcut. Eu rămâneam doar cu o mică parte din ce câştigam. Acum, m-au bătut şi m-au alungat. Nu ştiu de ce. Am rămas pe străzi, dorm pe unde apuc, numai în hainele de pe mine. Şi e atât de frig! Mi-aş dori mult să cânt, să fac ceea ce ştiu cel mai bine, dar cum să-
