Stop! Am înţeles că Gigi Becali ţine morţiş să distrugă Steaua, atacându-şi ciobăneşte jucătorii şi antrenorii, dar de Naţională să nu se atingă! O fi Steaua moşia lui, acaparată prin „inginerii“ specifice tranziţiei, dar echipa naţională nu şi-o va putea pune la breloc niciodată. De aceea, nici nu-i vom permite s-o distrugă! După remiza eroică de pe „Stade de France“, tot ce putem spune este: bravo, băieţi! Ne-aţi chinuit, dar v-aţi chinuit în primul rând pe voi. Iar la final, sacrificiul vostru a fost contabilizat pe tabela de marcaj: Franţa – România 1-1.
Şi asta, în ce condiţii? Ei – cu jucători de la Barcelona, Real Madrid, Sevilla, Manchester United, Chelsea, Arsenal, Bayern München, Bordeaux şi Lyon. Noi, cu „marfă“ de la Urziceni, Braşov, Timişoara, Cluj... plus locul 14 din Italia (Codrea / Siena)... plus Surdu de la Steaua, adică locul 9 din România... plus Rădoi coborât de pe cămile... Doar Chivu (Inter Milano), Raţ (Şahtior), Ghioane (Dinamo Kiev) şi Marica (Stuttgart) sunt obişnuiţi cu imnul Ligii Campionilor.
Îl mai aveam şi pe Mutu, dar n-a fost să fie. Mutu – fotbalistul care ne-a salvat de atâtea ori în campania precedentă, dar fără scânteia căruia Naţionala s-a prăbuşit în actualele preliminarii. Rezultatele vorbesc: cu Mutu pe teren, Piţurcă n-a putut bate, acasă, nici Franţa, nici Serbia; fără Mutu, Răzvan Lucescu a adus un punct de la Paris. Sau, altfel: Piţurcă a luat un singur punct din confruntările cu Franţa şi cu Lituania pe teren propriu, Lucescu jr a obţinut patru puncte înfruntând aceiaşi adversari în deplasare. Urmează Austria şi Serbia, în faţa cărora Piţurcă a contabilizat zero pe linie...
Şi atunci, cum să spui că e mai rău cu Răzvan decât cu Piţurcă? Dacă fotbalul s-ar muta la cazinou, atunci da, Naţionala ar avea nevoie de „Satana“...
Dacă nu ar fi fost atât de ocupat cu ruleta
