•Jorge Luis Borges - un exilat in spiritualitatea sud-americana
A scrie despre Borges constituie un act de curaj sau, aprioric, un lamentabil esec. Caci, asa cum spunea Emil Cioran, asupra lui Borges s-a abatut nesansa de a fi cunoscut. Nu-l poti cita, pentru ca il citeaza toti. Nu-i poti comenta scrierile, pentru ca ele demult si-au limpezit sensurile cele mai ascunse in fata marelui public; iar publicul, in cea mai mare parte a vietii sale, argentinianul nu l-a vazut, l-a simtit (mai tirziu, vorbind despre public, Borges va spune ca acesta este o iluzie).
Borges considera orbirea sa ca un dar, despre care povesteste ca "a venit treptat, ca un amurg de vara". Cartile si-au pierdut literele, prietenii au ramas fara chipuri, in oglinda nu mai este nimeni. Marele Bibliotecar, dupa cum l-au numit unii comentatori, asemeni predecesorului sau Paul Groussac, nu putea deveni directorul Bibliotecii Nationale din Buenos Aires decit platind acest pret.
Borges s-a grabit sa vina pe lume (in mod paradoxal, el s-a nascut prematur, in prag de secol douazeci, intrind intr-o lume pe care s-a incapatinat sa o paraseasca, pina la virsta de 87 de ani, intr-o fatidica primavara a anului 1986). Il astepta in aceasta lume biblioteca tatalui sau, profesor de psihologie, in tumultuosul cartier Palermo, "al cutitului si al chitarei". Nesfirsite tomuri in limba engleza l-au purtat in misterioasele lumi create de Wells si Stevenson. Citita in copilarie, varianta engleza a lui xDon Quijotex, i se pare infinit mai bogata decit editia in limba spaniola. Multi ani mai tirziu, va scrie xPierre Menard, autorul lui Quijotex, care va marca schimbarea registrului in opera borgesiana. Cu toate acestea, Borges nu renunta la jocul sau de a prelua autori, mai mult sau mai putin cunoscuti, supunindu-i unor rafinate comentarii, sau chiar de a inventa autori misteriosi, prezent
