Formarea psihologilor a devenit o afacere. Nu conteaza faptul ca numarul profesorilor autentici este extrem de redus, ca formarea practica este nula, ca nu exista laboratoare, diplomele curg ca un riu care-si multiplica constant afluentii. Tara a fost invadata de psihologi. Dupa afacerea „meditatia transcedentala", psihologia a fost expulzata din spatiul universitar, din retelele de formare, din familia meseriilor onorabile. Era prin 1980. Insusi cuvintul „psihologie" era la un moment dat prohibit. Si aceasta stare de lucruri a durat cam un deceniu. Dupa 1989 a urmat revansa. S-au infiintat, mai intii, facultati de psihologie in cele trei mari universitati, la Bucuresti, Cluj si Iasi. Interesul tinerilor pentru studiul psihologiei s-a dovedit extrem de insistent, iar atunci cind in universitati se mai patrundea prin examen de admitere, concurenta era acerba. Asa au aparut primele generatii de psihologi formati in noile conditii, beneficiind de deschidere europeana, avind acces la literatura semnificativa, unii beneficiind de stagii in mari laboratoare din Occident. Asa s-a format noua generatie de tineri profesori. Apoi s-a oferit posibilitatea de formare in acest domeniu in mai toate universitatile publice si in scurt timp in cele private. A urmat o explozie. Numarul facultatilor sau sectiilor care ofera diploma de psiholog, in care se formeaza azi psihologi, s-a multiplicat fara nici un fel de control stiintific, social, moral, fara o evaluare economica a cerintelor. Si nu e vorba doar de diploma de baza, ci si de masterate, de o formare avansata, de o specializare care necesita specialisti, cercetatori, scoli, nume. Noul proiect al invatamintului superior ofera tuturor universitatilor posibilitatea de a-si propune oferta de masterate (chiar si de doctorate, am auzit!), fara nici o evaluare critica externa, independenta, a posibilitatilor din respectiva institutie.