În decursul diverselor etape de învăţământ din viaţa noastră, există profesori care îşi merită titulatura nobilă de dascăli, datorită calităţilor şi conştiinţei lor şi, mai ales, capacităţii de a se dedica întru totul formării profesionale a generaţiilor de tineri. Aceste personalităţi au ca principiu „modelarea“ aptitudinilor şi a perseverenţei studenţilor sau medicilor pentru a-şi realiza dorinţele de a deveni profesionişti împliniţi, poate la rândul lor modele pentru generaţiile următoare. Da, există profesori care ne sunt modele de viaţă, de conduită, de discernământ, de demnitate, de autoritate, repere morale şi profesionale în cele mai grele clipe din activitatea noastră şi, pe care, desigur, nu-i vom uita niciodată. Un asemenea dascăl al Şcolii româneşti de Medicină este domnul profesor Nicolae Angelescu, alături de care am avut onoarea să urmez cursurile de secundariat în Chirurgia generală, să lucrez ca medic specialist şi căruia i-am fost doctorand în Clinica de Chirurgi Publicitate e a Spitalului Colţea. Pentru noi, foştii rezidenţi, studenţi sau doctoranzi, domnia sa a fost personalitatea care ne-a modelat calităţile şi aspiraţiile şi ne-a învăţat arta de a fi chirurg, adică un caracter ferm, onest, perseverent, demn, deschis spre cercetare şi spre perfecţionare. Am urmărit cu atenţie şi admiraţie talentul şi implicarea didactică deosebită a maestrului meu, modul său de comunicare la cursuri: simplu, concis, coerent, logic, un stil pedagogic de succes, care se reflectă şi în materialele scrise – articole, cărţi, tratate, cursuri, accesibile tuturor, uşor de reţinut şi cu amprentă personală. Consider că articolele şi lucrările sale referitoare la patologia oncologică mamară şi tehnica chirurgicală impecabilă în aceste afecţiuni sunt de neegalat. Aceeaşi acurateţe didactică şi ştiinţifică o manifestă şi în mediul academic, fiind membru titul