Asemanari frapante intre doua personaje pe care le desparte o civilizatie, dar le apropie cultura puterii fara limite. In discursul tinut in fata a mii de iranieni, Ayatolahul Khamenei - liderul suprem al tarii - a vorbit despre intruziunea fortelor straine in politica interna. Aproape imobil, fara grimase, voce lipsita de inflexiuni, a identificat cauza esecului intern: interventia externa. Conduita identica la Monica Iacob Ridzi, pusa in fata propriului esec.

"Gazeta Sporturilor duce o campanie de denigrare la adresa Ministerului si a mea", a spus joi seara, in studioul Realitatii TV, in timp ce ii erau prezentate dovezile ilegalitatilor comise sub semnatura sa.

Egala cu sine, fara un rictus pe figura senina, Ridzi a respins evidentele. Stupefiant pentru orice om de bun simt. Nu a rosit, nu si-a pierdut tonusul, nu si-a pierdut glasul. Timp de o ora a sfidat patru oameni prezenti in platou, a sfidat adevarul. Cu o liniste interioara de invidiat.

Ambele personaje au facut recurs la elementul strain, la altcineva, pentru a justifica fractura constructiei politice pe care o sustin.

De unde atita forta, atitea certitudini la un ministru de 32 de ani? Raspunsul e acelasi in Romania si in Iranul unde Ayatolahul Khamenei a dominat o sala plina cu mii de tineri. Puterea absoluta. Si credinta ca nimeni nu le va darima soclul pe care au ajuns.

Acesta e motorul care o face pe Ridzi sa declare ca nu o intereseaza cum s-a cheltuit banul public, atit timp cit obiectivul ei s-a atins. Nu conteaza ca e un obiectiv faraonic - sa stringi 100.000 de tineri la un loc. Nu conteaza ca incepe sa ne aminteasca de guvernarea Nastase, cu ale sale programe faraonice. Tot ce conteaza este etalarea puterii.

In cazul Ayatolahului Khamenei, sursa puterii sta in insasi civilizatia pe care o apara de schimbare.

In cazul l