Pe vremea Revolutiei bolsevice exista la Moscova o grupare literara intitulata Fratii Serafion, din care facea parte si marele poet Osip Mandelstain, mort ulterior in adancurile Gulagului. Intrebati, in stilul categoric al timpurilor revolutionare, voi cu cine sunteti, cu Albii sau cu Rosii? Membrii gruparii raspundeau automat: Noi suntem cu sihastrul Serafion!
Am fost si eu duminica, 28 ianuarie, ca tot omul, la intamplarea politico-artistica din Piata Victoriei. Nu stiu daca ati observat, Revolutia a adus cu sine o modalitate de petrecere a timpului in chip util si placut: demonstratia de protest. De m-ati intreba cu cine am fost, cu Frontul sau cu Opozitia, v-as raspunde imediat: Eu n-am fost nici cu Frontul, nici cu Opozitia. Eu am fost cu Muzeul Antipa! si asta pentru ca respectabila institutie mi-a pus la dispozitie, pentru a ma pastra la egala distanta de cele doua parti in disputa, propriul acoperis de tabla. Acolo sus, stand pe creasta impreuna cu alti neutri, gata sa cad de-a berbeleacul si sa ma inscriu, Doamne fereste!, printre primele victime ale democratiei noastre atat de originale, mi-am dat seama ca noi, romanii, suntem protocronisti si intr-ale politicii: am inceput sa ne batem in mitinguri! Pentru ca ce altceva era intamplarea la care asistam decat o intrecere intre cine striga mai tare: Jos Iliescu! sau Sus Iliescu! tin sa precizez ca, spre onoarea lor, nici una dintre grupari nu a apelat la megafoane. Ele au pastrat confruntarea in cadrele stricte ale strigatului din gatlejuri. Din acest punct de vedere, confruntarea dintre adeptii FSN si cei ai Opozitiei a evoluat in maniera unei finale a Cupei Romaniei intre Steaua si Dinamo.
1-0 pentru Opozitie in primele minute, 1-1 la sfarsitul partidei. In prelungiri, astfel spus, pe la unu noaptea, cand in Piata si-au facut aparitia calarasenii veniti cu douazeci de autobuze IRTA (pitite pe Ste
