Benone Sinulescu a ştiut mereu să fie optimist, energic, nonconformist. Pretenţios cu sine însuşi şi mai puţin cu cei din jur, a ştiut să aleagă ce este benefic pentru longevitatea sa.

Damian Luca, binecunoscutul naist, care acum trăieşte şi creează în Belgia, l-a cunoscut pe Benone Sinulescu şi a cântat în multe turnee cu el. “Benone Sinulescu este un interpret care şi-a văzut de treabă. Nu face parte din categoria acelora care cântă pe un mic şi o bere în faţa a 20 de persoane. Benone este într-adevăr o valoare. Îl cunosc de când eram tineri. Am fost colegi la Barbu Lăutaru, am fost colegi la Ciocârlia. Eu am copilărit lângă Ioana Radu, lângă Maria Tănase. Mă ţinea în braţe Maria Lătăreţu. Rodica Bujor venea în casă la unchiul meu, Fănică Luca. Aceştia erau valori adevărate, la fel ca şi Benone.”

Rezistenţă. “Am făcut multe turnee împreună, am colindat România în lung şi în lat. Făceam patru turnee pe an. El era din zona Buzăului, a făcut Şcoala specială de muzică, e foarte bine pregătit şi foarte multe din cântecele lui şi chiar ale Irinei sunt creaţii proprii.

Este foarte talentat. De asta are longevitate, a ştiut să se uite la timp. La perioade şi la generaţii, la ce place, cu ce poate să reziste. Ţin minte că am venit în România după Revoluţie, şi folclorul nu mai plăcea.

O parte din jurnalişti a îndrăznit să promoveze artiştii din acest gen muzical, şi a făcut foarte bine, salvând folclorul. Trebuie să recunosc că aveţi un mare merit în această privinţă. Benone face parte din ultimii mari interpreţi de muzică populară. Era un drăguţ, o persoană plăcută, ne ţinea numai în glume. A fost de curând la mine şi i-am adus aminte cum o lua pe mama lui cu el în turneu, o pupa toată ziua. Glumea mereu şi a rămas aşa. S-au întâmplat multe, dar sunt unele care nu pot fi povestite. Zâmbea tot timpul. Nu era un încruntat, un t