Grecii antici au descoperit democratia, inventand-o, in agora oraselor cetati, in ragazul dintre multele batalii. Dupa ce se razboisera inutil pentru frumoasa Elena, elenii, vicleni cum ii stim, au nascocit si un cal troian menit sa prosteasca norodul nebelicos. Amagit cu o putere iluzorie, poporul, acest urias cu minte navleaga, s-a lasat mereu mintit de oratorii iscusiti.
Iar cand cuvintele nu au fost indeajuns, oamenii politici, pititi sub hlamide regesti sau imparatesti ori sub uniforme militare si binecuvantati de purtatorii sutanelor bisericesti, au asezonat farsa cu paine si circ. Dar si cu gloante, slobozite intotdeauna asupra gloatei imbrancite la realitate de sporadice tresariri de luciditate si curaj.
Cu timpul, vesmintele auguste au cazut, sangerii, de pe trupurile alesilor de os domnesc, si-n locul lor au iesit la parada costumele proletare.
Cenusii si cu croiala plebee, straiele marxist-leniniste s-au demodat rapid, nerezistand criticilor vehemente si concertate venite din partea "stilistilor" occidentali, care, in cele din urma, au si hotarat schimbarea "designului" politic din estul Batranului Continent.
Tovarasii de ieri, acum in haine vestice, s-au straduit sa ne convinga de reconvertirea lor ideologica, pregatita, adesea, in cancelariile internationale. In epoca prefacerilor postdecembriste, "gherlele" au devenit muzee, cozmancii integratori euroatlantici, iar comunistii democrati.
Paradoxal, Romania nu mai este nici Populara, nici Socialista, desi partidele indigene se dedau la compromisuri injositoare pentru a fi primite in familia europeana a... popularilor sau socialistilor!
Visul de marire al Ceausescului s-a nascut si el tot in Piata – cea a Palatului, un fel de agora multilateral functionala –, pe vremea invadarii Cehoslovaciei, si a durat pana la prabusirea balconului in
