De două săptămâni, sătenii din Izvoarele o duc dintr-un cutremur într-altul. De mâncat nu le arde, apa trăzneşte a sulf (autorităţile tocmai au anunţat că e bună de băut, ba chiar recomandată). Dorm îmbrăcaţi, mai mult nu dorm, se privesc, vecin cu vecin, prin crăpăturile din pereţi. Ultima nădejde e la Dumnezeu.
Institutul Naţional de Fizică a Pământului a instalat în zonă nişte staţii seismice portabile şi echipamente care măsoară deplasarea plăcilor tectonice, cu precizie de un milimetru. Instalaţiile sunt dotate cu un specialist care, în fiecare zi, la orele 17, la căminul cultural, le povesteşte cetăţenilor ce au mai înregistrat aparatele.
Ministrul de Interne a trimis un secretar de stat - (după vreo zece zile, când sătenii serbau cutremurul nr.78, blocând drumul judeţean) - cu mesajul ”Păstraţi-vă calmul”. Răspunsul ar fi fost: veniţi aici, pe placa tectonică, domnule ministru, ca să ni-l păstraţi dumneavoastră!
S-a pronunţat directorul ştiinţific al INFP: ”Nu trebuie să ne aşteptăm la ceva mai mare”. Încă nu s-a pronunţat madam Tatoiu, ca să ne putem face o imagine completă asupra fenomenului.
S-a pronunţat, fireşte, şi premierul: ”Este ceva cu totul şi cu totul nou, nu există un precedent în România”. Şi a ţinut să adauge, în cazul în care izvorenii şi-ar fi făcut iluzii: ”Parlamentarii nu pot opri cutremurele”. S-o luăm metodic. Nu e nimic nou – ţara se zgâlţâie de multă vreme şi să te ţii ce-o s-o zgâlţie la iarnă facturile. Fix pe falia aia dintre promisiuni şi realitate. Parlamentarii aleşi nu pot opri cutremurele, fiindcă au altă treabă. (Alesul zguduiţilor de la Izvoarele, deputatul Ştefan Viorel, le-a şi zis-o să nu-l deranjeze, că e ocupat în Comisia Roşia Montană). Dacă însă erau în campanie electorală, simpli aspiranţi la Parlament, propteau casele cu spinările lor. Astupau găurile cu lozinci, cu pungi de făină şi măla
