Spaima - satirmanul şi femeile lunatice, ultimul roman al lui Vladimir Makanin tradus la Polirom*, povesteşte tribulaţiile erotice - şi nu numai! - ale unui "bătrînel foarte haios", localnic într-un sat de lîngă o Moscovă aflată în plină epocă Elţin. Printre aventurile nocturne ale acestui Piotr Petrovici, de o formidabilă truculenţă a vieţii, de o neruşinare nici o clipă vulgară, avem un capitol mai liniştit, în care eroul se duce la un vechi amic, Goşa, care "şi-a înţepenit" butonul televizorului pe un canal 5, strict cultural, fără de politică, fără de alte "actualităţi" decît "Picasso... Apoi Ţvetaeva şi Pasernak... Primul bal al Nataşei... Femeile lui Goya... Liszt despre Mozart..." "Emisiuni înălţătoare au umplut toată seara aceea! Ca nişte pini. Pini drepţi ca nişte suliţe. Unul şi unul.

Într-o pauză l-am întrebat:

- Ştiai că Dobrîşev al nostru a murit?

- Cum să nu?

Şi adăugă:

- A murit chiar aici. La mine.

- Ce tot spui?

- Chiar aşa a fost.

Dobrîşev al nostru era un bărbat inteligent, cu scaun la cap, cu-adevărat remarcabil, dar cu timpul devenise, mai bine zis, se făcuse un bătrîn nechibzuit, absurd şi vanitos. I se părea infinit de puţin să fie un simplu pensionar. Se arunca dintr-o expediţie în alta, nimerind chiar în analele cuceririi Arcticii. Ar fi fost suficient. Însă Dobrîşev s-a vîrît în viaţa socială... la radio... la TV... şi s-a dezlănţuit! A început să-şi facă nişte planuri delirante. Era impulsiv! Urla la toată lumea... I se năzăreau duşmani peste tot... Se purta ca un nebun... Se certa cu copiii... Şi se apucase de băut.

Nu se pricepea să îmbrătrînească... Nu ştiam cum a sfîrşit-o, dar mi-a povestit Goşa. Din istorisirea sa reieşea că exact vizitele la Goşa şi butonul al cincilea, înţepenit de tot, îl domoliseră pe orgoliosul scrîntit... E-adevărat însă că, după spusele lui Goşa, bătrîn